Posts Tagged “proza”
„Eu, Leonardo da Vinci, fiu al Florenței, am hotărât să vă scriu astăzi, în numele fetei care m-a rugat să vorbesc pentru ea, despre inteligența înaltă. Această fată e cam timidă, în schimb are multă imaginație și îi place să înțeleagă cum stau lucrurile cu geniile. Ea a crezut dintotdeauna că persoanele cu un…
Though more than a decade has passed, I remember the euphoria canned in the jam jar, with the enormous, yellow cherries. Maybe, I have passed away and have come to life. I was feeling good, light, peaceful, and incipient. One single night, I dreamt two times I have died. The cherries were globoulous, as were…
Aproape de amurg, zeii s-au hotărât să întoarcă lumea pe dos, ca pe o mănuşă. M-am trezit astfel călcând pe cer, norii îmi gâdilau tălpile şi priveam distrată cum pământul stătea suspendat deasupra capului, ca o cupolă în semiobscuritate. Plantele atârnau neajutorate, iar copacii erau prinşi de rădăcini ca nişte rufe puse la uscat. Păsările…
Sunt o persoană nonconformistă… ador să întorc lumea pe dos, să cutreier prin buzunarele ei şi să scot de acolo cele mai profunde şi sofisticate sentimente. Le studiez la microscop şi adaug, acolo unde e cazul, şi mai multă culoare. Am întâlnit, de exemplu, mai deunăzi, un oftat care zăcea dezamăgit lângă o casă mai…
Viața mea nu a fost mereu așa. Uitată pe un raft , într-un borcan gol, cu mucegai. NU! Odată, eram o gogonea verde, verde ca o broască, și tare, tare şi crocantă și acră. Prima oară, am prins ochi pe un lujer aspru și zdravăn. Pe aceeaşi ramură se afla o roșie mare cât o…
ilustrație realizată de Maryam Dimofte O zi de iarnă. O iarnă mohorâtă. Străzile, acoperite în anii trecuti cu o plapumă argintie, răvăşită de patrupedele oraşului sau de locuitorii acestuia, acum păstrau un gri mohorât. Nicio mişcare. În acest peisaj mort, apariţia unui corb sau a vreunei ciori nu ar fi contribuit semnificativ la melancolia locului…
Un corb se ridică de pe gardul negru de fier şi se aşeză pe o cruce de piatră, după care îşi reluă zborul pe deasupra cimitirului, pierzându-se în lumina roşu-pal a apusului. Traiectoria sa se intersecta cu aceea a celor doi prieteni regăsiţi accidental printre morminte. Ei mergeau încet, în linişte, pe o alee largă,…
Plici! a căzut una. Placi! alta. Plici! una. Placi! alta. – Mihai, lasă pliciul ăla, mamă! Ai să te lovești! Lasă muștele în seama hârtiei cu lipici şi a Smarandei. Se ocupă ea. – Nu-l las! – Da’ de ce, mamă? Vrei să mă supăr? Adă-ncoa’ pliciul! Vrei să pățesc ca tătucul Cenuşăresii? Vrei să…
‒ Domnişorul fără temperament! Cel mai bun psiholog pe care-l cunoscusem şi care, surprinzător, era femeie, mă striga aşa de când îi cerusem să-mi identifice temperamentul predominant, lucru pe care mulţi alţii înainte eşuaseră să-l facă. Ea reuşise, pe baza unei scheme simple, să teoretizeze ceea ce eu deja intuiam: temperament flegmatic, mascat de ceea…
You know, some people are still so nice, no matter how much you offended them… Ne-am revăzut într-o dimineaţă de sfârşit de noiembrie. Îmi beam cafeaua neagră dintr-o ceaşcă de porţelan alb cu înflorituri în relief. Balansoarul mă legăna în ritmul bătut de acele ceasului din perete. Balansoarul de lemn negru era în faţa…