Sindromul Cotard este o tulburare mintală rară și greu de înțeles, caracterizată prin negarea propriei existențe sau a anumitor părți din corp, impresia de descompunere a organelor sau chiar de deces, persoana afectată crezând că a murit și că este un cadavru ambulant care nu necesită apă, mâncare sau somn.
Impresiile create de această tulburare nu sunt vagi sau asemănătoare unei crize existențiale, acestea fiind cât se poate de reale pentru persoana afectată, care de multe ori renunță la consumul de alimente și lichide, renunță la igiena personală și se izolează de restul populației. De cele mai multe ori, această afecțiune poate acompania atât depresia severă, cât și alte afecțiuni mintale sau neurologice.
Unul dintre principalele simptome ale sindromului Cotard este nihilismul. Deoarece nihilismul reprezintă conceptul că nimic nu are valoare sau sens și poate include și impresia că nimic nu există cu adevărat, este ușor de înțeles de ce acest simptom este întâlnit în cazurile sindromului Cotard, unele persoane având impresia că nu există cu adevărat sau că nu au existat de la bun început.
Pe lângă faptul că anumite organizații nu recunosc sindromul Cotard ca fiind o afecțiune oficială, prezența acesteia alături de alte tulburări mintale poate face ca diagnosticarea bolii să fie destul de dificilă, de multe ori sindromul Cotard fiind considerat doar după ce au fost înlăturate toate celelalte cauze posibile. Având în vedere raritatea afecțiunii și simptomele similare cu alte tulburări, sindromul Cotard nu a fost studiat în detaliu, majoritatea cercetărilor fiind obținute din rapoarte de caz.
Cazul unei persoane de gen feminin în vârstă de 53 de ani
Acest raport de caz intitulat „A Case Report of Cotard’s Syndrome” a fost publicat în anul 2008 de către dr. Anne Rumijo și dr. Boris Mekinulov. Persoana afectată în acest caz este o femeie de origine filipineză în vârstă de 53 de ani, care a fost internată pe secția de psihiatrie în urma unui apel telefonic din partea familiei, care a menționat că femeia se plângea de faptul că era moartă. În urma efectuării anamnezei, pacienta a menționat că urma un tratament cu antidepresive în Filipine și că se simțea lipsită de speranță, lipsită de energie, fără poftă de mâncare și fără energie.
Deoarece pacienta refuza să mănânce, aceasta a dezvoltat un dezechilibru electrolitic, care a necesitat o intervenție intravenoasă pentru a rezolva problema. Mai mult decât atât, pe lângă mesele refuzate, aceasta petrecea majoritatea zilelor în pat, neglijând igiena și îngrijirea personală. În urma medicamentelor administrate timp de o lună, pacienta a prezentat o îmbunătățire a stării generale, aceasta negând la externare prezența halucinațiilor sau a gândurilor nihiliste sau paranoide.
Având în vedere că terapia electroconvulsivă tinde să prezinte beneficii majore în ameliorarea simptomelor, mai ales atunci când tratamentul medicamentos nu are efect, studiul a fost publicat pentru a susține eficiența medicamentelor utilizate în cazul prezentat, cercetătorii sperând la o extindere a opțiunilor terapeutice.
Cazul unei persoane de gen masculin de 65 de ani
Realizat de către Sadeep Grover, Jitender Aneja, Sonali Mahajan și Sannidhya Varma, publicat în anul 2014 și intitulat „Cotard’s syndrome: Two case reports and a brief review of literature”, acest studiu prezintă cazurile a două persoane cu sindromul Cotard, una dintre acestea fiind un bărbat în vârstă de 65 de ani.
Prezentând inițial simptome de tristețe, tulburări comportamentale, apetit scăzut, senzație de vinovăție și lipsă de speranță, simptomele pacientului au evoluat apoi în nihilism și iluzii de sărăcie și persecuție. Menționând că organele nu îi mai sunt funcționale, că pereții casei urmau să cadă pe el și că i s-a oprit creierul, pacientul a avut mai multe tentative de suicid, toate acestea fiind însă întrerupte.
Datorită impresiei de cadavru ambulant, pacientul a refuzat mesele zilnice şi a scăzut semnificativ în greutate. Atât deficitul nutrițional, cât și depresia prezentată au fost tratate cu succes, depresia fiind tratată prin terapia electroconvulsivă, simptomele dispărând complet după o perioadă de șapte săptămâni.
Chiar dacă sindromul Cotard poate avea numeroase complicații severe, cum ar fi izolarea, accentuarea depresiei, înfometarea și malnutriția sau chiar suicidul (cauzat de senzația de captivitate într-o realitate falsă sau provocat ca dovadă pentru ceilalți că „morții nu pot muri de două ori”), afecțiunea continuă să fie slab cercetată și să reprezinte o enigmă pentru specialiști.
Kara Ion Aloiz – Asistent Medical și scriitor independent pe nișă medicală