Posts Tagged “poezie”
Suflet tânăr, Chiar crezi că totul e posibil? Tu, speranța întruchipată, chiar crezi că poți schimba totul? Nu ești primul și nici pe departe ultimul, voinic ce pleacă în lume cu speranțe mari că va schimba ceva, cu mintea și știința sa. Dar te-ai uitat vreodată înapoi, să vezi destinul celor precum ție? Proaspeți călători…
01 Transalpina Foto: Radu Ionuț Popa Versuri: Denisa Lepădatu şi-a început pământul rugăciunea plecându-şi capul aşteaptă să-i înfrunzească mâinile care se simt singure mângâind rădăcinile copacilor oftează şi înţelege că totul se roteşte mai repede mai repede ca el nu-i rămâne decât să aştepte cineva să-l întrebe dacă nu e prea bătrân pentru toate lacrimile pe care…
Teleormanul meu lăuntric stă ascuns în beznă deasă. Cruci păgâne dorm grămadă-n câmp. Bufnițele zboară-n ceață Și veghează cu ochi galbeni la pământ Să nu miște cruci în front. Ai ieșit din naftalină doar să bântui de aiurea? Căci oricât te-aș bufnița, tot insiști să fii în viață. Tu, cu zale de siliciu,…
Din genunchi natura-i altfel, E mai plină de culoare. În armura mea de-atuncea, Cu un scut zgâriat de soartă, Și cu sabia ucigașă Contemplez și văd în urmă. Crucea-ți este din cuțite. Două lame nemiloase Stau în plus la căpătâi Și-ți veghează amintirea. Ele sunt doar ale tale, Doar tu știi să tai cu ele:…
The limbs they took, cel de-al doilea volum de versuri apărut sub semnătura lui Gabriel Nicolae Mihăilă, poartă pecetea fericirii, văzută ca o căutare a (dez)echilibrului dintre corp și spirit. Cele 31 de poezii, printre care sunt presărate 6 crochiuri umanoide reprezentând trupuri în simbioză, conduc cititorul printr-o călătorie carnală, care însă trimite…
Poveste Stãteam și o priveam cum zâmbea, ȋn timp ce ea mã sorbea din pai. – Cum te cheamã? Vocea ei prin vene-mi fugea, ȋn timp ce eu, ȋn ochii ei pierdut, ȋn litere cãutam sã mã adun. I-am spus un nume, familiar cândva. Ea a zâmbit, m-a sorbit din nou, apoi m-a lãsat ȋn…
Egalitate îndoim zilele astfel încât să încapă într-un penar suntem atât de egoişti încât ni le dorim doar pentru noi prefăcându-ne că nu înţelegem sensul cuvântului EGAL trecem visele dincolo de graniţa realităţii până şi vameşii se-ntreabă cum le-am putut strânge pe toate într-o singură valiză sunt întrebată mereu de ce în paşaport numele meu…
fiecare are cercul lui de lumină un piept o respirație rece și degerături o parcare subterană și cuvintele de au fost odată ce încape într-un geamantan oamenii care rămân încap cuvintele care trudesc în numele nostru încap ceasurile care nu întârzie niciodată încap privirile câinelui meu mort încap învățăturile mamei încap e…