The limbs they took

The limbs they took, cel de-al doilea volum de versuri apărut sub semnătura lui Gabriel Nicolae Mihăilă, poartă pecetea fericirii, văzută ca o căutare a (dez)echilibrului dintre corp și spirit.

Cele 31 de poezii, printre care sunt presărate 6 crochiuri umanoide reprezentând trupuri în simbioză, conduc cititorul printr-o călătorie carnală, care însă trimite constant la transcendență. Viața, văzută ca o narațiune de iubiri, în diferite forme, dar și de lipsă a lor, apare ca un drum care trebuie făcut, până ce „ești tăiat de la rădăcină”, rămânând în urmă un „curcubeu din nuanțe gri”.

Versurile pictează un univers interior sensibil, în care carnalitatea se manifestă prin sex, sânge și moarte. Peste acest nivel al concretului vin căutarea și găsirea celuilalt („eram întreg / și a trebuit să devin jumătate ca să ai loc în viața mea”), iubirile și singurătățile. Toate aceste dimensiuni care compun existența reprezintă tot atâtea membre nevăzute, căpătate în timp, implacabil atașate persoanei și care trebuie purtate. Fiecare dintre elementele triadei iubire-singurătate-fericire ocupă alternativ poziția dominantă, alcătuind împreună un puzzle existențial dinamic, care se cere descifrat de fiecare dintre noi.

Sentimentul care rămâne este că propriul corp ne aparține, că trupurile altora ne pot aparține, dar că singurătatea este o experiență personală și că, în final, „[…] unitatea de măsură / a timpului e ceea ce iubești”. Elementele ce țin de autobiografie, rafinat sugerate, nu fac decât să atragă cititorul și mai adânc în universul liric : știm cum e, we’ve been there; și noi căutăm iubirea,

„cel mai puternic superconductor

[…]

ca o perdea de căldură

cu care te învelești pe dedesubturi”.

Adrian-Georgian Grigore