Teleormanul meu lăuntric stă ascuns în beznă deasă.
Cruci păgâne dorm grămadă-n câmp.
Bufnițele zboară-n ceață
Și veghează cu ochi galbeni la pământ
Să nu miște cruci în front.
Ai ieșit din naftalină doar să bântui de aiurea?
Căci oricât te-aș bufnița, tot insiști să fii în viață.
Tu, cu zale de siliciu, vrei uzură, vrei capace.
Lăpușnean ca-ntotdeauna , ce-mi doresc eu mult e pace,
Căci vă împletiți în mine; tu și ea… moarte și vii.
Azi în Teleorman e ceață.
Două cruci păgâne-aleargă, una vie și-alta moartă –
Dar nu văd care e care.
Tiberiu Florescu