Archive For The “Proză” Category
Viața mea nu a fost mereu așa. Uitată pe un raft , într-un borcan gol, cu mucegai. NU! Odată, eram o gogonea verde, verde ca o broască, și tare, tare şi crocantă și acră. Prima oară, am prins ochi pe un lujer aspru și zdravăn. Pe aceeaşi ramură se afla o roșie mare cât o…
ilustrație realizată de Maryam Dimofte O zi de iarnă. O iarnă mohorâtă. Străzile, acoperite în anii trecuti cu o plapumă argintie, răvăşită de patrupedele oraşului sau de locuitorii acestuia, acum păstrau un gri mohorât. Nicio mişcare. În acest peisaj mort, apariţia unui corb sau a vreunei ciori nu ar fi contribuit semnificativ la melancolia locului…
Un corb se ridică de pe gardul negru de fier şi se aşeză pe o cruce de piatră, după care îşi reluă zborul pe deasupra cimitirului, pierzându-se în lumina roşu-pal a apusului. Traiectoria sa se intersecta cu aceea a celor doi prieteni regăsiţi accidental printre morminte. Ei mergeau încet, în linişte, pe o alee largă,…
Plici! a căzut una. Placi! alta. Plici! una. Placi! alta. – Mihai, lasă pliciul ăla, mamă! Ai să te lovești! Lasă muștele în seama hârtiei cu lipici şi a Smarandei. Se ocupă ea. – Nu-l las! – Da’ de ce, mamă? Vrei să mă supăr? Adă-ncoa’ pliciul! Vrei să pățesc ca tătucul Cenuşăresii? Vrei să…
‒ Domnişorul fără temperament! Cel mai bun psiholog pe care-l cunoscusem şi care, surprinzător, era femeie, mă striga aşa de când îi cerusem să-mi identifice temperamentul predominant, lucru pe care mulţi alţii înainte eşuaseră să-l facă. Ea reuşise, pe baza unei scheme simple, să teoretizeze ceea ce eu deja intuiam: temperament flegmatic, mascat de ceea…
Cinderella is an old beautiful fairytale, isn’t it? We loved it as children. Especially the girls. We always wanted to be Cinderella because she got everything she wanted even if she was always treated poorly by her family. But what does it teach us? What are the values and morals of the story? Let’s start…
– Să expunem oameni! – Statui vivante? – Nu. Oameni. Reali. Sau fictivi, ce contează? Dar nu actori… Fără personaje, fără coregrafie. Pur şi simplu, oameni. Să joace teatru dacă vor. Să se mişte, să vorbească… numai dacă vor. Le dau jumate de rol: un costum şi o poveste. În rest, va fi spontan. –…
You know, some people are still so nice, no matter how much you offended them… Ne-am revăzut într-o dimineaţă de sfârşit de noiembrie. Îmi beam cafeaua neagră dintr-o ceaşcă de porţelan alb cu înflorituri în relief. Balansoarul mă legăna în ritmul bătut de acele ceasului din perete. Balansoarul de lemn negru era în faţa…
*Rammstein – Zerstören* – scoţând din text „doch es darf nicht mir gehören” şi adăugând „nicht planen”. Distrugerea de dragul distrugerii sau „schimbarea de dragul schimbării”, cum o numeau conservatorii care se opuneau pe această linie radicalismului liberal. Sau credinţa (nu în sens metafizic, ci pur şi simplu ca Wille zur glauben) că întâmplarea naşte…
„Aici se naşte acea nenorocită invidie pe care atâţia oameni o poartă vieţii altora. Întrezărind aceste vieţi din afară, li se atribuie o coerenţă şi o unitate pe care în realitate nu le pot avea, dar care observatorului i se par evidente. El nu vede decât linia de vârf a acestor vieţi, fără a lua…