Posts Tagged “versuri”
Povestea cu marinarul şi dintr-o dată domnul c. se trezi din somn în miezul nopţii cu mirosul ei gâdilându-i nările şi se gândi că lucrurile pot fi frumoase pe alocuri. aşa că se îndreptă spre bucătărie cu paşi măsuraţi – ştia sigur că trebuie să nu lase urme. mâncă o felie de pepene…
Am păşit pe pământul reavăn al existenţialismului şi m-am murdărit pe tălpi de urban şi de neliniştea tinereţii. Am alergat pe poteci tivite de cernoziomul gândurilor acolo unde soarele se despoaie în spatele ochilor mei şi îmi lasă aşchii adânc împlântate în suflet. Am coborât pe crestele munţilor şi mi-am găsit în ascuţimea piscurilor…
Ioana Maria, there were nights when I thought of you all along and by my side stood the cold bird of death; and other times the unknown bird that brought on her wings, insanity. On such nights, Ioana Maria I stood face-to-face with the mighty happenings in the world, with death, with insanity; those…
Minichua Rōzu vreau să văd marea ai spus cu inima umflată de dor și ai primit o scoică ca pe o gură de aer prin care valurile se spărgeau la picioare mâna ta slăbită nu îi dădea drumul apoi a fost mai rău iar dacă ne-am adunat în jurul tău să te întețim, să respirăm…
anticariat un cerșetor vinde soarele pe piața neagră la un preț de nimic îngerilor cu aripi fumegânde și miros de vată de zahăr apoi îl aruncă la marginea Universului lângă un pick up spart care încă mai îndrugă verzi și uscate despre revoluții de sentimente și despre cum totul e o problemă…
Și voi mai fi Prefăcut, exagerat, Nesimțit și deplasat. Un ciudat, un diferit, Nu sunt simplu de citit. Eu sunt tot ce mi-am dorit, Sunt nimic din ce-am simțit, Sunt ascuns, nu sunt privit, Eu sunt totul, sunt nimic. Încrezut, naiv, deștept, Narcisist fără defect. Aiurit, vulgar, țicnit… Simplu spus: un ipocrit….
Suflet tânăr, Chiar crezi că totul e posibil? Tu, speranța întruchipată, chiar crezi că poți schimba totul? Nu ești primul și nici pe departe ultimul, voinic ce pleacă în lume cu speranțe mari că va schimba ceva, cu mintea și știința sa. Dar te-ai uitat vreodată înapoi, să vezi destinul celor precum ție? Proaspeți călători…
The limbs they took, cel de-al doilea volum de versuri apărut sub semnătura lui Gabriel Nicolae Mihăilă, poartă pecetea fericirii, văzută ca o căutare a (dez)echilibrului dintre corp și spirit. Cele 31 de poezii, printre care sunt presărate 6 crochiuri umanoide reprezentând trupuri în simbioză, conduc cititorul printr-o călătorie carnală, care însă trimite…
Poveste Stãteam și o priveam cum zâmbea, ȋn timp ce ea mã sorbea din pai. – Cum te cheamã? Vocea ei prin vene-mi fugea, ȋn timp ce eu, ȋn ochii ei pierdut, ȋn litere cãutam sã mã adun. I-am spus un nume, familiar cândva. Ea a zâmbit, m-a sorbit din nou, apoi m-a lãsat ȋn…