Teama de ace şi speranţa la viaţă

Eu, ca om, sunt genul fixist și, atunci când mă prind de ceva, nu prea îi mai dau drumul. În plus, încă mai trăiesc dupa o vorbă pe care am auzit-o când eram mic în desenele animate și care zicea că „Niciodată nu strică să ajuţi”.

Așa că, atunci când mi s-a sugerat prima oară să donez sânge, normal că am fost total… sceptic. Mi-era frică de ace, nu știam ce implică, auzisem că sistemul merge prost, mă gândeam că se poartă oamenii cu tine aiurea și că, de fapt, ai de câștigat doar niște bonuri de masă și reducere pentru o lună la transportul în comun.

Și, sceptic, am mers mai departe în viață până în 2012, când l-am cunoscut pe Mihai, fost coleg de serviciu. A fost primul care mi-a explicat ce înseamnă sângele donat pentru cineva care are nevoie, povestindu-mi cum el suferise un accident de motocicletă în trecut și cum a scăpat cu viață doar pentru că s-au donat 10 litri de sânge pentru el, însumând aproximativ 20 de donatori. Eu îți zic, mă bucur că îl cunosc pe Mihai, e un tip foarte mișto.

În prim-plan, Mihai, care a primit sânge și, apoi, a zis să întoarcă favorul. Sursa: www.facebook.com

Oricum, dacă am zis că-s fixist, eu nu mă dau în lături, așa că nu m-am lăsat convins. Se face 2013, se face 2014 și ajung să discut cu Cătălin, un alt prieten al meu, despre diverse ale vieții, la o FIFA (cum facem cu toții, cred). Și atunci îmi zice că e necăjit pentru că are nevoie cineva de sânge și că nu prea găsește donatori. Pe cât sunt de fixist, pe atât de tare îmi apreciez prietenii, așa că a doua zi eram la donare la Centrul de Transfuzii de la Piața Victoriei din București (Str. Constantin Caracaș, mai exact).

Acum, când privesc în trecut, pot să compar emoțiile de pe drumul către centrul de donare doar cu emoțiile pe care le-am avut când am sărit cu parașuta și nu exagerez. Probabil, dacă și ție ți-e frică de ace și ești ipohondru sau paranoic, înțelegi teama și ce stări „magnifice” poate să provoace. Și, sincer, la centru parcă abia așteptam orice pretext să fiu respins la donare (fixist am fost, fixist voi fi).

Doar că, surpriză, am donat și încă sunt în viață. Și, de atunci, donez constant. Dar să nu deviem, ci mai bine să-ți explic câte ceva despre donarea de sânge.

În primul rând, atunci când mă documentam pentru articolul asta, am aflat că doar 180 de persoane donează, în medie, sânge în fiecare zi în București, adică 180 de pungi. Necesarul în spitalele din București este, însă, de 5 ori mai mare. Și, dacă ai avut de curând în spital pe cineva drag care a avut nevoie de sânge, probabil știi că această criză e reală și foarte dureroasă.

La nivel național, mai puțin de 2% din populație donează sânge, fără a se ști cu certitudine câți sunt donatori regulați. Majoritatea celor care donează vin special pentru cei dragi, dar nu se întorc ulterior, ceea ce face efortul de recoltare mult mai greu.

În plus, există și problema compatibilității. Poate știi, poate nu, că există 4 grupe de sânge (01, A2, B3, AB4), fiecare putând avea RH pozitiv sau negativ. Bineînțeles, unele grupe sunt mai rare decât altele, iar dacă unei persoane cu grupă rară îi atribui și un RH negativ, deja numărul de donatori compatibili pentru acea persoană scade radical, motiv pentru care e necesar ca numărul general de donatori să fie mai mare decât cel actual, pentru a le crește tuturor șansele la viață.

Tabel de compatibilitate între donatori și pacienți, în funcție de grupă și RH. Sursa: www.en.wikipedia.org

Acum, procesul de donare poate părea complicat sau înfricoșător, dacă nu îl cunoști sau dacă asculți doar gurile rele, dar nu este. Normal, ca în orice lucru din sistemul de sănătate românesc, el nu este perfect, dar mai bine să îți explic ce presupune, ca să îți poți trage concluziile.

În primul rând, ai niște condiții pre-donare, pe care le poți găsi aici:  http://www.ctsbucuresti.ro/conditii_admisibilitate.html.

Dacă nu ești exclus de aceste criterii, te poți prezența la orice punct de donare din țară  (http://doneazasange.ro/unde-pot-dona-sange/), pentru a începe procesul. Într-o prima fază, vei completa un formular pe proprie răspundere, răspunzând în scris la unele întrebări; cel mai bine este să răspunzi sincer. Motivul este că, dacă minți și, totuși, ajungi să donezi sânge, acel sânge este oricum analizat ulterior și aruncat, dacă nu este validat pentru transfuzare (adică dacă nu poate fi primit de un pacient). Există și situații mai grave, în care poți avea un virus în stare de incubație în sânge (adică nu poate fi ușor depistat), caz în care sângele tău poate transmite acel virus unui pacient deja bolnav. De aici și importanța sincerității în orice proces de acest gen la care ești supus de personalul medical.

După validare, mai ai de parcurs câteva controale medicale rapide și rutiniere (tensiune, respirație, glicemie și hemoglobină), după care poți dona. Donarea efectivă presupune să iei loc într-o sală special amenajată, menținută constant curată, sub supravegherea personalului medical. De regulă, la mine durează între 5 și 7 minute să umplu o pungă de sânge, dar în medie durează cam 10 minute, plus alte 5-6 după recoltare, ca să îți revii. În caz că ești amețit sau ți-e rău, personalul medical este instruit să te ajute, având și resursele necesare să trateze anumite simptome pe loc.

După donare, deja poți pleca, bucurându-te de avantaje. Dacă te gândești că e vorba doar despre bonurile de masă și de reducerea la transport sau de ziua liberă de la serviciu, dă-mi voie să completez lista:

  • Ai un buletin de analiză gratuit, care s-a efectuat asupra sângelui recoltat;
  • Sângele este împrospătat, crescând imunitatea organismului (toți cei care donează pot să confirme stările de bine ce vin după o donare);
  • Riscurile de paralizie sau de accident vascular scad cu 30%;
  • Rezistența organismului la șocuri crește, adică organismul tău este mai pregătit să piardă sânge sau să primească, în caz de accidente sau alte incidente periculoase;
  • Dacă ești donator regulat, ai dreptul la un examen radiologic și unul biologic o dată pe an;
  • Punga donată de tine poate salva până la 3 vieți!

Sursa: www.basilica.ro

De un lucru te mai asigur: dacă donezi de 2-3 ori consecutiv, (bărbații au voie de maxim 5 ori pe an, femeile de maxim 4 ori pe an, la intervale de minim 8 săptămâni între donări), vei ajunge să mergi constant să donezi sânge. Corpul ți-o va cere.

Eu, de la omul care se ferea de ace, am ajuns să conving prieteni și colegi să meargă la prima lor donare, iar apoi la a doua, iar apoi la a treia. Ba chiar așa de mult le-a plăcut, că într-o dimineață s-au dus să doneze, iar eu n-am auzit alarma și am tras chiulu’. Dar, na, uneori n-ai ce să-i faci somnului.

Oricum, articolul ăsta e doar unul din miile care explică faptul că situația este mult mai gravă în realitate. Criza este cronică și sunt mii de oameni care au nevoie de sânge ca să supraviețuiască, sânge pe care noi toți îl avem și pe care corpul îl reproduce după donare, fără riscuri asociate.

Așa că, dacă te-ai decis și vrei mai multe informații, internetul este resursa cea mai bună. Iar dacă, să spunem, găsești informații care se contrazic, îți recomand să suni la centrul de recoltare cel mai apropiat ție. Oamenii care lucrează în aceste centre sunt extrem de dedicați, fiind deschiși să te ajute cu orice pot ei, doar să le dai de lucru cu sângele tău.

În final, în caz că ai mai multe întrebări și crezi că pot să te ajut, mă găsești oricând pe Facebook, pregătit să îți răspund la întrebări sau să te ajut să-ți învingi teama primei donări.

Ciprian Candet-Grosu

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *