Oricine poate să picteze

Am început să pictez în 2012. Nu mai pictasem din copilărie. Nu am avut niciodată talent la desen. Mătușa mea (sora mamei) e artistă. Graficiană și cantautoare. Ținea un curs de pictură la Palatul Pionierilor (așa se chema Palatul Copiilor pe vremea aia) și, bineînțeles, mergeam și eu la curs. Îmi plăcea și atunci să mă joc cu culori, dar orice curs de pictură include și desen, iar mie nu îmi ieșea niciodată. Mă uitam la desenele celorlalți copii și îmi dădeam seama că nu am talent. Deloc. Era frustrant.

Anii au trecut și nu am mai pus mâna pe o pensulă. În liceu mai desenam din când în când. Ceva mai bine, dar îmi alegeam tot timpul teme ușoare. Până la urmă, am renunțat de tot la desen. Mi-am băgat în cap că nu sunt capabilă și gata.

În 2012 trecusem de 30 de ani. O prietenă își luase câteva pânze mici pe care să picteze. În cinci minute termina o pânză. Știi senzația aia când te uiți la cineva cum face o chestie pe care nu ai făcut-o niciodată și îți spui că așa ceva poți să faci și tu? Eu știam că pot să o fac mai bine, așa că am luat o pânză și am pictat primul meu tablou. O porcărie, evident.

 

Primul – guașă & acuarelă pe pânză, 20x20cm (ian.2012)

Mi-a plăcut senzația. Am mai pictat vreo trei pânze mici și mi-am dat seama că vreau să schimb acrilicele. Cele pe care le aveam erau proaste. Își schimbau culoarea și se crăpau după o vreme. Îmi căutam la început culorile, apoi am început să îmi dau seama ce pensule vreau, apoi pânzele. Nu îmi mai ajungeau cele mici. De aici, am început să îmi caut stilul. La început, îmi plăcea să pictez flori și Grecia.

Buchet de Flori – acrilic pe pânză, 30x20cm (iul.2012)

Flori de Câmp – acrilic pe pânză, 40x40cm (iul.2012)

Fereastră în Grecia – acrilic pe pânză, 40x30cm (aug.2012)

Câmp cu flor i–acrilic pe pânză, 50x40cm (aug.2012)

Floarea Soarelui, Nu Floarea Soarelui – acrilic pe pânză, 40x40cm (noi.2012)

Am avut o perioadă în care voiam să merg la Școala de Artă Populară, la secția Pictură. Am dat și examen. Am picat cu brio. Examenul se dă la desen în creion sau cărbune. Varză. După ce am picat examenul, am cunoscut o tipă care tocmai terminase și, după ce mi-a văzut tablourile (pe telefon), l-a sunat pe proful de pictură și i-a povestit de mine. Mi-a văzut și el tablourile (pe Facebook) și i-a spus că vrea să mă cunoască, să stăm de vorbă. După ce mi-a văzut tablourile, mi-a căutat lucrarea de la examen și nu îi venea să creadă că e vorba de aceeași persoană. Mi-a spus că nu am ce să caut la școală. Că în primul an se studiază în exclusivitate desenul și nu o să îmi iasă și nu o să îmi placă și că cel mai probabil o să mă las de pictat, ceea ce ar fi păcat. Mi-a mai spus că el ar putea să îmi dea lecții în privat dacă mă dau banii afară din casă, dar că îmi recomandă să pictez. Să încerc tot timpul stiluri noi, tehnici noi, diverse medii. Și să nu renunț.

În joaca mea cu acrilice și uleiuri, cu pensule și cuțite, tot căutând fără să știu ce caut, am avut o revelație. Expresionismul abstract m-a atins în suflet și de acolo au început să curgă și tablourile care au urmat.

A soul: dark, but colorful – acrilic pe pânză, pensulă și cuțit, 60x30cm (ian.2013)

Feeling blue – acrilic pe pânză, 40x60cm (iun.2013)

Fericirea mea – acrilic pe pânză, 45x55cm (iun.2013)

4 Jazz Guitars – acrilic pe pânză, 45x55cm (iul.2013)

Flori Galbene – acrilic pe pânză, 60x30cm (iul. 2013)

În familie – acrilic pe pânză, 50x80cm (iul.2015)

Microunivers – acrilic pe pânză, 50x80cm (iul.2015)

Cer Verde Cu Apă Galbenă Și Soare Roz – tehnică mixtă (noi.2015)

Cosmos – acrilic pe pânză (ian.2016)

Nu pictez des. Am avut perioade în care nu am pictat deloc. Prima a fost după ce au început prietenii să mă împingă să lucrez la o expoziție. Lucrările pentru o expoziție trebuie să respecte niște reguli, o temă… m-am blocat. Nu am mai pictat deloc 6 luni. Până am luat decizia că nu voi picta pentru nicio expoziție. Voi picta pentru mine, pentru că îmi place și voi picta ce simt. Acum vreau pânze din ce în ce mai mari. Și costurile sunt mai mari, așa că pictez mai rar. Când mă roade în mine vreun tablou nenăscut. Inspirația vine pe neașteptate. În Maroc…

Maroc – tehnică mixtă, 90x60cm (feb.2017)

… sau la Gura Portiței.

Numai vă drogaț – tehnică mixtă, 60x80cm (oct.2017)

Am ajuns la concluzia că oricine poate să picteze. Dacă vrea. Dacă îi place. Când faci ceva de plăcere, poate nu o să îți iasă o capodoperă, dar ceva frumos tot o să iasă până la urmă.

 

Oana Năstase

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *