Ideea de a face o călătorie cu Trans-Siberianul, cea mai lungă cale ferată din lume, am avut-o de când eram mic. Anul acesta, după lungi căutări și multă informare, am decis să fac această călătorie pe cont propriu împreună cu câțiva prieteni. Am ales varianta Trans-Mongolia, cu destinația finală Beijing, deoarece e cea mai interesantă rută și am avut șansa de a vedea capitala unuia dintre cele mai mari state ale lumii, China și de a vedea cultura chineză.
Planificarea acestei călătorii a durat ceva mai mult de 3 luni, timp în care a fost nevoie de cumpărarea biletelor de tren, a biletelor de avion spre Moscova și pentru întoarcerea din Beijing, rezervarea cazărilor, dar și obținerea vizelor pentru Rusia, Mongolia și China. În mare parte, obținerea vizelor este o formalitate, atâta timp cât ai toate documentele corecte.
Odată ajunși în Moscova, am fost impresionat de atmosfera acestui oraș, de oamenii foarte drăguți și prietenoși, de arhitectura și curățenia orașului. În luna mai, vremea a fost destul de variabilă, cu cerul înnorat în mare parte, ploi și temperaturi mai scăzute. În schimb, orașul a compensat cu ceea ce a avut de oferit.
Centrul orașului Moscova
În prima zi, am vizitat Piața Roșie și Kremlinul, unele dintre cele mai cunoscute obiective turistice ale acestei țări. Aici este considerat kilometrul zero al orașului și al țării. De aici, se poate ajunge la Mausoleul lui Lenin și se pot vedea Catedrala Kazan, Muzeul de Istorie de Stat și Zidul Kremlinului, în interiorul căruia se află în prezent sediul președinției ruse. Tot în apropiere se află și Catedrala Sfântului Vasile, un simbol al orașului și al arhictecturii ruse tradiționale.
Piața Roșie (în stânga – km0; în dreapta – Catedrala Kazan)
Muzeul de Istorie de Stat și pregătirea pentru CM de fotbal 2018
Zidul Kremlin
Parte din vechiul zid al Kremlinului, înainte de restaurare
Turnul Spassky, parte din Zidul Kremlin
Catedrala Sfântului Vasile
Deși orașul este unul imens, foarte întins, cu o populație de peste 11 milioane de locuitori, transportul public este foarte bine pus la punct. Metroul din Moscova, cu o lungime de peste 300 km, reprezintă în sine o atracție turistică, majoritatea stațiilor de metrou având arhitecturi interesante și unice.
Metrourile sunt foarte dese și punctuale, traversarea orașului și deplasarea au fost destul de ușoare, fiind cel mai folosit mijloc de transport din oraș, per ansamblu, și destul de ieftin. Metrourile, având un stil vechi, sunt bine întreținute și curate.
Stația de metrou Prospekt Mira
Stația de metrou Mayakovskaya
Stația de metrou Novoslobodskaya
Stația de metrou Novokuznetskaya
În următoarea zi, am ajuns în splendoarea centrului business al orașului, cu zgârie-nori și clădiri architectural moderne. Am avut parte de o croazieră de 2 ore pe râul Moscova, în care am trecut pe lângă diverse obiective turistice importante ale orașului: Mănăstirea Novospassky, Podul Krasnokholmsky, Kremlin, Parcul Central Gorky, Stdionul Luzhniki.
Downtown și Podul Bagration
Moscova Downtown
Vedere de pe râul Moscova a zgârie-norilor
În cea de-a doua parte a zilei, am mers spre Parcul Pobedy, a cărui stație de metrou este la cea mai mare adâncime din Moscova (84 m), fiind totodată una dintre stațiile de metrou la cea mai mare adâncime din lume. Aici întâlnim multe monumente și statui istorice în stil comunist, celebrând diferite evenimente din cel de-al doilea război mondial: Monumentul Victoriei, Muzeul Victoriei, Dealul Poklonnaia („plecăciunii”), având o mare importanță strategică în timpul celui de-al doilea război mondial. Aici a fost locul în care, în 1812, Napoleon a așteptat în zadar să primească cheile Kremlinului de la ruși.
Parcul Pobedy
Statuie comunistă din Parcul Pobedy
Monumentul Victoriei din Parcul Pobedy
În cea de-a treia zi în capitala Rusiei, fiind și ultima, am decis să vizităm Turnul Ostankino, un turn de radio-televiziune cu o înălțime totală de 540m, ultimul etaj fiind situat la o înălțime de 360 m. Acesta se poate vizita și se poate urca până la ultimul etaj, unde poți servi o băutură (ceai sau cafea), bucurându-te de o panoramă a orașului. Acesta se rotește, astfel, în 40 de minute, ai parte de vederea întregului oraș de la înălțime.
Turnul Ostankino
Vederea orașului din Turnul Ostankino
Se poate observa din poze că orașul este unul foarte verde, cu o mulțime de parcuri și foarte întins ca suprafață. Spre sfârșitul zilei ne-am mai petrecut timpul la un muzeu al jocurilor video din anii 1960-1980, am vizitat străzile și magazinele din centrul orașului, dar am vizitat și faimosul Teatru Bolșoi.
Teatrul Bolşoi
După 3 zile petrecute în Moscova, călătoria mea continuă spre ținuturile Siberiei: după 2 zile jumate, am ajuns în capitala Siberiei, Nobosibirsk, unde am făcut un popas de o noapte. Calea ferată Trans-Siberiană este cea mai lungă cale ferată din lume, cu o lungime totală de 9289 km, până la Vladivostok. Sunt trenuri zilnice spre Vladivostok și dispun de vagoane-cușeta și vagon-restaurant.
Trenul nr. 100, cu plecare spre Vladivostok
Prima parte a călătoriei am petrecut-o într-un tren cu destinația Vladivostok, cu opriri în fiecare oraș major, dar am fost surprins de condiții și de oameni. Trenul este foarte curat, arată foarte bine, existând o persoană asignată pentru fiecare vagon în parte, care se ocupă de călători. În acest tren călătoreau în mare parte localnici, care mergeau fie la familiile lor, fie la muncă, fie la cumpărături. Aceștia sunt foarte amabili, politicoși și curioși. Călătoria în sine a decurs destul de repede, petreceam timpul vorbind cu localnici, în vagonul-restaurant, luam o gură de aer de fiecare dată când trenul oprea în stații.
Trenul nr. 100 și oprire în stație
Oprire în orașul Ekaterinburg
Taigaua Siberiană
După un drum de 3303 km și 60 de ore, în care am ajuns pe teritoriul asiatic al Rusiei, am traversat pădurile Siberiei și munții Ural cu peisaje nesfârșite de păduri, am ajuns în capitala Siberiei și cel mai mare oraș, Novosibirsk, cu o populație de 1.4 milioane de locuitori.
Gara Novosibirsk
Orașul Novosibirsk mi-a lăsat impresia unui oraș comunist și destul de învechit, cu blocuri gri și străzi prăfuite. Vremea a fost destul de rece în prima zi, cu temperaturi sub 10 grade. În prima zi, am vizitat o grădină zoologică și ne-am plimbat la pas prin centrul orașului.
Orașul Novosibirsk
Transportul public
Cea de-a doua zi ne-a surprins cu puțină lapoviță și ninsoare de dimineață, dar după-masă a ieșit soarele. Am profitat și noi și am făcut o plimbare pe faleza fluviului Obi, care era plină cu localnici ieșiţi să se bucure de razele de soare. După această plimbare, am vizitat un muzeu de știință și am plecat spre gară, de unde urma să ne pregătim pentru cea de-a doua parte a călătoriei.
Faleza fluviului Obi
Soare și distracție pe faleza fluviului Obi
Trenul 004, Moscova-Ulan Bator-Beijing, a ajuns în gara Novosibirsk, ne-am îmbarcat în compartimentul nostru, urmând o călătorie de 3 zile jumate până în capitala Chinei, Beijing. Acest tren este unul chinezesc, dispunând și vagon-restaurant. Partea interesantă a fost că vagoanele-restaurant erau schimbate pe teritoriul fiecărei țări, având mâncare și băuturi specifice.
Trenul 004 Moscova-Ulan Bator-Beijing
Prima parte a călătoriei am continuat-o prin ținuturile Siberiei și peisaje de păduri dese și nesfârșite. După o zi în care am parcurs taigaua siberiană, am trecut de orașul Irkutsk și am ajuns pe malurile lacului Baikal, un lac impresionant, care conține cea mai mare rezervă de apă dulce din lume (23000 km2) și este totodată cel mai adânc lac (1637 m adâncime). Traseul căii ferate parcurge o distanță de aproximativ 200 km în apropierea lacului, bucurându-ne cu priveliști impresionante.
Taigaua Siberiană, lacuri și pâlcuri de iarbă
Lacul Baikal
După alte câteva ore, am ajuns în orașul Ulan-Ude, de unde se desparte calea ferată ce duce spre Vladivostok. Aici, trenul nostru și-a continuat călătoria spre sud, spre teritoriul Mongoliei și al Chinei. Încet-încet, au început să dispară peisajele de păduri și iarbă, luând locul un peisaj pustiu, fără vegetație, odată cu apropierea de Deșertul Gobi. Acesta este al doilea deșert ca suprafață din lume, după Deșertul Sahara, dar se deosebește de acesta prin lipsa dunelor de nisip. Trenul a făcut o oprire de o oră în capitala Mongoliei, Ulan Bator, timp în care am coborât din tren, am făcut o mică plimbare în jurul gării și câteva fotografii. La suburbiile orașului am văzut cunoscutele „yurte” ale localnicilor.
Sat mongolez
Gara Ulan Bator
După ce am trecut de capitala Mongoliei, peisajul a început să devină din ce în ce mai pustiu, făcându-și apariția peisajul nesfârșit de nisip, pâlcuri mici de vegetație stearpă, animale sălbatice, printe care cai sălbatici și cămile.
Deșertul Gobi, cai sălbatici
Am mai avut parte de câteva opriri pe teritoriul Mongoliei în cea de-a treia zi a călătoriei cu trenul: un mic sat cu patru case în mijlocul deșertului și un orășel de 20000 locuitori, Sainshand, în apropiere de granița chineză. Am mai avut parte de o mică furtună de nisip, simțind praful chiar și în interiorul vagonului de tren. Am surprins chiar și o cămilă singură în pustietatea deșertului.
„Oază” în deșertul Gobi
Orașul Sainshand
Deșertul Gobi, cămilă
Deșertul Gobi
După alte 3 zile de la plecarea din Novosibirsk și la 7000 km distanță de Moscova, am ajuns la granița Mongoliei cu China. Din cauza ecartamentului căilor ferate diferit între Mongolia și China, boghiurile vagoanelor sunt schimbate în timpul acestei opriri, timp în care toți pasagerii au fost coborâți din tren și duși pentru identificare, controlul vizelor și al bagajelor, securitatea fiind destul de mare. După încă 2 ore petrecute în sala de așteptare, ne-am îmbarcat în vagoane pentru ultima parte a călătoriei.
Gara Erlian, granița Mongolia-China
Erlian, China
VA CONTINUA!
Daniel Sârb