Jurnalul primului geniu

Dar oare când a început totul? La cât de discutabilă este viața, la câte limite trebuie să găsim noi pentru ea, mi-e greu să cred că există un primul încleștat în oricare din mâinile vieții, așteptând să fie ales. Oare cum găsești originalul într-o înșiruire continuă de influențe și de factori externi? Primul geniu este Universul. Aș putea termina foarte repede așa, pentru că, să vorbim serios, nu există nicio altă entitate primordială care ne poate impresiona pe fiecare din noi, așa cum o face complexitatea acestui pântec. Un jurnal continuu, nedefinit și comun, totul fabricat din aceleași bucățele produse în primele secunde de la ridicarea cortinei. Poate singura democrație care i-ar fi convenit și lui Socrate este tocmai acest spațiu plin de potențial și deschis oricărei influențe i-am putea atribui cu puterile noastre limitate. Dar Universul, la fel ca toate celelalte genii cu adevărat neînțelese, nu are singurul lucru pe care-l înțelegem doar noi, singurul lucru care ne mai dă și nouă, subiectivilor, valoare, într-o lume obiectivă? Conștiință. Păcat pentru el, altfel aș fi umplut toate paginile doar cu geniul lui până v-aș fi modificat atât de mult percepția asupra lui, încât ar muri în istorii, distorsionat prin timp și minți limitate de propriile lor interpretări.

Acum, aș putea să vă vorbesc cel mai ușor despre bătrânelul acela cu păr alb și electrizat, un fizician de care nu numai că au auzit și surzii, dar care este într-adevăr primul geniu cu care facem cunoștință în viață. Ar fi și mai simplu să vă pun aici un link cu jurnalul lui ca să citiți câteva rânduri din limba aceea codificată, până v-ați da seama că respectivele cuvinte care ați fi vrut voi să fie de dragoste sunt de fapt formule pentru un Univers al viitorului, pe care poate îl stiți și voi. Și mai frumos ar fi să vă invoc nostalgia și să-mi amintesc cum ar fi fost jurnalul primului om care a pus mâna pe foc. Parcă îl văd, bietul de el, un orfan printre stele, o copie a oricărui vecin de-al vostru care s-a născut cu câteva milioane de ani înainte de punctul culminant, care a clădit primul gând, invocând intriga, cel de care au fost atârnate toatele gândurile urmașe, cel care a pornit istoria, primul rând al jurnalului umanității. Nu v-ar ajuta să vorbesc despre el, viața lui nu este atât de palpitantă. Nu prea avea la ce să se gândească, cum au genile de azi, nu avea de ce să se lege, jurnalul lui nici măcar nu era din hârtie, ci era mai mult o moștenire orală, care poate a început ca un basm (cu A fost odată, și toate cele) și pe care lumea l-a luat mult prea în serios.

În același timp, aș putea descrie orice jurnal banal și toate elementele care-l constituie, fără să vă spun autorul, dar mai ales intenția, și v-aș fi împărtășit un fel de adevăr. V-aș putea descrie mintea omului, primele lui instincte și să vă înșir toate nevoile lui, rând pe rând, până la moarte, dacă aș avea destule pagini pentru asta și ambiția să-mi vând toate minutele pentru a trăi din scaunul din dreapta viața altcuiva, existând doar în vizor.

Dar am decis că toate acestea nu ar conta pentru noi în lipsa jurnalului scris de primul și probabil cel mai mare geniu dintre toți. Am decis că cea mai importantă conglomerare de scrieri nu este cea a vreunui fizician sau cea a vreunui nume pe care l-am ști cu toții, și nici chiar a celui care a descoperit un loophole pentru a trece de prima treapta din piramida lui Maslow, ci Biblia. Biblia, sau orice altă scriere religioasă, prima cu care ești familiarizat. Datorită acelui jurnal, basm popular, fie că este scrisă de discipolii unui zeu care și-a găsit de treabă în evoluția noastră, de un grup de aristocrați cu intenții neortodoxe sau de cineva mult mai înapoiat, care a scris-o ca o poveste pentru copii, neștiind că va revoluționa lumea, datorită lui am parcurs istoria pe care o recunoaștem astăzi. Oricare ar fi originile ei, Biblia (voi lua firul acesteia ca perspectivă principală, puteți urma orice altă scriere) este o operă genială, dacă nu în cretivitate și morală, în influență și în credibilitatea pe care și-a insușit-o de-a lungul anilor. Mi-e greu să cred că mai există în istorie o scriere atât de neverosimilă, cu toate imposibilitățile prezentate care-și bat joc și de logică și de știință, care să fie crezută de atât de multe generații. Poate în zilele de azi, religia nu mai are o importanță colectivă comparabilă cu ceea ce a fost, poate ne-am îndepărtat de această nevoie spirituală într-o lume ca a noastră, dar un adevăr sigur este faptul că civilizația, așa cum o știm noi, este clădită pe regulile înșirate în respectivul jurnal.

Voi enumera câteva exemple ale impactului pe care l-a avut Biblia la începutul societăților. În primul rând, este ușor de demonstrat faptul că grupulețele de oameni s-au adunat prima și prima oară cu ajutorul acestui numitor comun. Sigur, intenția lor a fost crearea unui trai cât de comfortabil posibil, dar aceste motivații nu ar fi ținut satul lipit dacă nu țipau la aceleași fenomene ale naturii și dacă nu dansau aceleași dansuri la fiecare sacrificiu. Faptul că putem sta aici, să trăim fără intermediar procesul globalizării, nu al unei țări, nu al unui continuent, dar a unei întregi planete, se datorează acestor adunături de creduli, pornind de la care s-au clădit orașele, țările și imperiile. În același fel, respectivul jurnal prim al civilizației occidentale a grupat oamenii în funcție de ceea ce credeau, proces fără de care istoria ar fi decurs cel puțin diferit. Acest geniu a putut manipula cursul evoluției civilizației de ieri și încă o influențează în civilizația de azi.

În al doilea rând, acest jurnal este scheletul codului moral după care ne reglăm viețile azi. În opinia mea, există două surse de inspirație pentru crearea unui cod moral propriu care să funcționeze în juxtapunere cu restul societății, și anume, religia și autoritățile, mai precis constituția (care o să presupun că oricum a fost influențată de religie). Valorile de azi sunt precis stabilite în jurnalul occidentului, Biblia, fără de care nu ne-am fi putut organiza într-o formă decentă care să nu pară a duce la anarhie. Un exemplu modern poate fi America, unde nu numai că au abandonat un cod moral bazat pe religie, dar și dezbat subiecte care au răspuns clar în constituție, arătând faptul că odată ce cad valorile derivate din jurnalul nostru, nu mai este mult până când regulile fundamentale pe care se bazează ordinea societății sunt puse la îndoială. Nu este clar dacă este un lucru bun, această distanțare, când în multe alte astfel de jurnale de prin lume sunt nenumărate exemple de coduri morale care îl atacă pe cel cu care suntem familiari, dar ceea ce este clar, este impactul pe care l-a avut acest prim jurnal.

Oricine a fost primul geniu, impactul lui este evident deja, poate chiar datorită lipsei identificării unui autor. Atacându-ne în cel mai sensibil loc, în latura spirituală și în partea din noi care-și pune întrebările fundamentale, acesta a modificat limbajul cu care ne adresăm și formulăm ideile, ce și dacă să gândim anumite tipare de gânduri, cum să trăim și ce decizii funcționează la noi, totul din scheme aplicabile în masă, totul din răspunsuri și asigurări scrise într-un moment de inspirație la vederea muzei ce o reprezintă incertitudinea lumii de mâine. Jurnalul acestuia, ideile lui asupra unui viitor pe care-l considera profitabil și adecvat, aceste pagini au influențat toate jurnalele care au venit după el, prin definirea binelui și a răului, prin clasificarea valorilor și prin inspirarea constituției.

Pentru toate motivele de mai sus, voi omite geniul Universului, al haosului din care a înviat viața, al tuturor autorilor care și-au lăsat amprenta pe corpurile oamenilor moderni și al primilor oameni care ne-au arătat cum să construim case, cum să coacem pâine și cum să facem comerț și voi concluziona că Biblia este primul jurnal al civilizației occidentale de azi.