Am păşit pe pământul reavăn
al existenţialismului
şi m-am murdărit pe tălpi de urban
şi de neliniştea tinereţii.
Am alergat pe poteci tivite
de cernoziomul gândurilor
acolo unde soarele se despoaie
în spatele ochilor mei
şi îmi lasă aşchii adânc împlântate în suflet.
Am coborât pe crestele munţilor
şi mi-am găsit în ascuţimea piscurilor
pomeţii tăioşi.
Urcând apoi dealuri,
mi-am văzut rotunjimile reflectate
în iarba arcuită, subjugată de vânt.
În ochiurile de apă mi-am descoperit
luciul electrizant al ochilor
şi strălucirea ignifugă a zâmbetului.
De flori mi-am prins
parfumul covârşitor al juneţii
cât timp greierii îmi cântau tandreţea.
Numai sufletul l-am zărit sus, în depărtare,
era prins undeva între Lună şi Soare.
Loredana Agapi