Acum 50 de ani, la 24 iulie 1969, omenirea a reușit ceva special: a călcat pe un alt corp ceresc. Acest proiect a fost unul dintre cele mai grele și cele mai scumpe din istoria omenirii: programul Apollo a costat în total 25.4 miliarde de dolari în anii ’60-’70, care ar fi echivalentul a aproximativ 180 miliarde de dolari acum.
Unul dintre punctele importante ale programului a fost dezvoltarea unui calculator de bord care să execute calculele necesare pentru alegerea orbitei, aselenizare și drumul spre Pământ. Acest calculator a fost dezvoltat de către MIT și a fost comparabil ca performanță cu calculatoarele de la sfârșitul anilor 1970, Apple II, TRS-80 și Commodore PET.
Fiecare navă spațială Apollo (în afară de Apollo 8) a avut două calculatoare, una în Modulul de Comandă și una în Modulul Lunar.
Acest calculator a avut un procesor de 16 biți, care lucra la o frecvență de 2.048 Mhz. Cântărând 32 kilograme și având o memorie de doar 72 Kb, el a fost folosit pentru rularea a 38 de programe, în diferitele momente ale misiunii.
Folosirea acestui calculator nu era ușoară, el nefiind gândit pentru ergonomie. Cine vrea să testeze funcționarea lui, poate accesa pagina http://svtsim.com/moonjs/agc.html, unde este un simulator al acestui calculator.
Sistemul a avut un rol important în procesul de aselenizare, însă a generat și un moment tensionat în cadrul misiunii Apollo 11. La doar 2000 de metri deasupra suprafeței lunare, calculatorul a afișat erorile 1201 și 1202, semnalând că memoria calculatorului a fost supraîncărcată. Din această cauză, astronauții erau aproape de a abandona aselenizarea. Până la urmă, ei au reușit să identifice problema, aceasta fiind generată de radarul care era folosit pentru cuplarea modulului lunar cu cel de comandă, el fiind pornit în momentul în care au pornit radarul pentru aselenizare, supraîncărcând memoria. Repornind calculatorul, însă, problema s-a rezolvat, iar aselenizarea a putut continua.
În navele spațiale din ziua de azi, calculatoarele sunt mai moderne, însă și acum fiabilitatea este mai importantă decât puterea de calcul. De exemplu, pe nava New Horizons, care a vizitat Pluto, este folosit un microcip asemănător cu cel folosit la primul Play Station.
Andrei Marcu