Bike touring în România (partea 1/2)
Îmi amintesc perfect cum am învățat să merg pe bicicletă, pe ulițele de la țară, de una singură, cu multe căzături, julituri și vânătăi, pe Pegasul roz al surorii mele. În weekend au revenit părinții și am fost tare bucuroasă să le arat că știu și pot să pedalez. Totuși, nu cred ca a existat mândrie mai mare ca cea din ziua în care am reușit să îmi țin echilibru și să mă deplasez cu bicicleta bunicului, pe jumătate strecurată prin cadru, o tehnică ce poate fi definită mai degrabă mers prin bicicletă decât pe. Iar apoi, în fiecare vară, am folosit bicicleta pe post de mijloc de transport la/de la pâine, sifoane, gârlă, prietenele din sat, până în momentul în care nu mai avea nimeni cum să ridice ghidonul și șaua mai sus.
Mi-am cumpărat prima bicicletă în martie 2011, cu economiile rezultate din primele salarii. A fost atunci o zi însorită de sâmbătă când am plecat hotărâtă de acasă, cu gândul la peripețiile ce vor veni.
Treptat, am început să prind curaj să pedalez prin oraș și să mă aventurez pe două roți până la serviciu, unde, mult timp, bicicleta mea era singura legată de gard. Mare mi-a fost bucuria (să fi fost prin 2014-2015?) când mi-a fost dat să trăiesc ziua în care rastelul de lângă cladire era plin și trebuia să sprijin cumva altfel bicicleta (pentru că eu eram mereu cea care ajungea ultima).
În iarna anului 2018, ne-am hotărât să pedalam în jurul Islandei, timp de trei săptămâni, o aventură curajoasă pentru cineva care nu mai făcuse asta până atunci. Mai mergeam la ture de 1 zi cu bicicleta, însă niciodată cu bagaje pe portbagaj și cu tot echipamentul aferent campării.
Așa că, treptat-treptat, după achiziționarea genților, portbagajelor și a altor multe diverse de care habar nu aveam ca vom avea nevoie (sau nu J), ne-am hotărât ca pe post de antrenament să facem o tură scurtă prin România.
Am ales să mergem în Transilvania, preț de 3 zile, să testăm planul de bătaie privind bagajele (fiind conștienți că pentru Islanda vom avea și alte chestiuni de luat în calcul). Am făcut liste, am pregătit bagajul, am urcat bicicletele pe mașină și am pornit spre Bazna, unde urma să campăm în prima seara. A fost greu să ne găsim locul perfect și minunat de pus cortul peste noapte, dar am dat de o porțiune de teren drept în afara localității, lângă pădure. Am făcut un foc, am prăjit niște cârnați, am mai preparat ceva de mâncare și aventura noastră începea să prindă contur. Recunosc că îmi era teamă să nu fim vizitați de hoți sau de urși (ordinea nu conta neapărat) cât timp dormeam. Am legat bine bicicletele cu antifurturi de roata mașinii, nu am lăsat mâncare în cort, iar oboseala și-a spus cuvântul: am dormit până la venirea căldurii în cort.
Dimineața am împachetat la loc totul, am făcut selecția cu cele necesare și am pornit către centrul localității Bazna, locul în care voiam să lăsăm mașina. După ce am vizitat biserica fortificată, nu mai aveam cum să întârziem: venise momentul să ne urcăm pe șei și să pornim la drum.
Prima zi de pedalat: 77,2 km; diferență de nivel: 944 m. Traseu: Bazna – Mediaș – Moșna – Richiș – Biertan – Hoghilag – Dumbrăveni – Viișoara (de Mureș). Ca să fie treaba treabă… am început cu un deal luuuuuuuung (nu am pus suficient de mulți „u” precum a părut atunci), pe care a trebuit să îl urcăm până spre Mediaș. Încă nu mă acomodasem cu nimic și simțeam că bagajele sunt pline cu pietre de moară (cu toate că avusesem grijă să pun în ele tot ce era mai ușor). Dar apoi… ce vale, ce minune, ce plăcere, câtă viteză am prins și ce rugăciuni mai spuneam în gând sperând să țină frânele în caz de se întâmplă ceva (să apară o groapă, un animal mic sau orice altceva). Pe măsură ce soarele se pregătea să apună, noi tot încercam să găsim un alt loc minunat de pus cortul. Avem prieteni care intră în vorbă cu sătenii și îi roagă să campeze la ei în curte, însă noi nu suntem genul acesta. Așa că am dat ture de Viișoara până ne-am hotărât (după un studiu de fezabilitate anterior) să împingem bicicletele la deal până într-o livadă, undeva cam prin centrul satului, într-un loc în care mai stăteau cai, vaci și oi la păscut (concluzie trasă după urmele bio lăsate de acestea). Auzeam cumva mai sus o turmă de oi și niște câini pe care ne întrebam naiv cum îi vom îmblânzi în caz de vizită. Dar totul a fost bine, am adormit cu muzica orchestrei extraordinare a greierilor și dimineața ne-am trezit odihniți. Am pregătit un mic dejun delicios, am reluat procedura strângerii cortului și a tuturor celorlate, și am coborât la drum.
A doua zi: 86,4 km; diferență de nivel: 614 m. Traseu: Viișoara – Coroi – Viforoasa – Sângeorgiu de Pădure – Bezid – Cristuru Secuiesc – Sighișoara. A fost o nouă zi însorită, cu lanuri de rapiță înflorită, cu multe pauze făcute pentru a admira bisericile fortificate, câte un cuib de berze sau doar pentru a respira liniștit la umbra unui copac. O parte din drum ne-a rezervat o mare surpriză pentru că ne-am trezit, fără anunț prealabil (probabil dacă ne documentam anterior lucrurile stăteau altfel), pe o porțiune de forestier, cu pietriș și multe gropi. Apăi, ia și împinge la deal, pe teren nu tocmai prietenos, bicicleta + bagajele + propria greutate. Am trecut granița județului și ne aflam în Harghita, pe un drum cu condiții identice, iar în dreapta era un imens lan de leurdă înflorită care făcea umbra pădurii să miroasă a usturoi mai ceva ca mujdeiul făcut de mamaia. Ajunși în Sighișoara, ne-am răsfățat și am pus cortul la umbra unui copac, lângă magnolii înflorite, într-un camping foarte fain (gata cu sălbăticia).
A treia zi: 53 km; diferență de nivel: 470 m. Traseu: Sighișoara – Daneș – Dumbrăveni – Dârlos – Păucea – Blăjel – Bazna. Am avut parte de o zi scurtă, putem spune, dat fiind numărul redus de km (doar 53!) și ne-am nimerit pe niste dealuri foarte frumoase pe care nu de puține ori ne-am imaginat că ar fi fain să avem o căsuță și o livadă, cu copaci umbroși de care să agățăm hamace.
Parcă ușor-ușor începeam să mă obișnuiesc cu pedalatul și cu tot ce venea la pachet cu conceptul de bike-touring cu bagajele pe portbagaj (febră musculară, mult timp pentru împachetat/despachetat cortul și saltele gonflabile, făcut loc pentru toate lucrurile în genți, aranjarea lor într-un mod cât mai eficient etc.).
Cea mai mare provocare era deseori să găsești răspunsul la întrebarea: „unde este cutare lucru?”. Iar cum coburile sunt asemănătoare și nu mai știai ce în stânga și ce e în dreapta, de multe ori a trebuit să scormonim peste tot pentru a găsi ce ne trebuia J. Știam că trei zile nu se compară cu trei săptămâni, dar măcar reușisem să ne facem o idee în ce ne băgăm și, cum pofta vine mâncând, deja eram nerăbdători să ne vedem pe biciclete în Islanda.
Și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!
Recomandări de echipament pentru bike touring:
- bicicletă şi portbagaj, coburi (adică gențile care se prind de portbagaj);
- trusă de scule pentru oameni ghinioniști (sau cel puțin pompă, petice, camere, chei) și skilluri aferente la pachet J;
- cască, mănuși, ochelari de soare, antifurt, frontală/lanternă, lumini față – spate la bicicletă, vestă reflectorizantă;
- cort, saltea gonflabilă/izopren, sac de dormit;
- hainele necesare adaptate la vreme (de inclus musai pantaloni cu bazon și haine de ploaie) și, dacă este loc, o pereche extra de încălțăminte;
- diverse pentru gătit (arzător, butelie, oală, lingură, furculiță, briceag) + recipiente apă + mâncare;
- facultativ: baterie externă, cameră foto, încărcătoare.
Georgiana