Mă întreb, oare ce ți-a atras atenția? Să fi fost un schimb de replici dintr-un film, atât de bine gândit încât te-a încântat sau, probabil, te-a pus pe gânduri? Să fi apărut o piesă nouă la radio care te-a surprins în mod plăcut, care a adus ceva nou, ceva diferit? Sau ai ieșit la o gură de aer și, fără vreun motiv aparent, ai observat cum toamna dezbracă natura? Ori un simplu trecător ți-a furat privirea prin modul în care și-a ales în acea zi vestimentația… Indiferent de scenariul trăit, un lucru este cert: arta se află pretutindeni, într-o multitudine de forme.
Ce este arta? Cu definiții ale acesteia ne putem juca la nesfârșit, ne creăm un teren de controverse sau ne coasem un petic de consens, dar este departe de mine gândul. Acum mi-am propus să mergem mult înapoi în timp. Ce este arta… pentru tine? Sugerez un exercițiu de memorie, călătorește înapoi pe meleagurile copilăriei. Îți mai aduci aminte de ora de desen? Nu, mă refer la sentimentul care te încerca înaintea orei, la plăcerea de a desena orice. Pe atunci te exprimai pueril, lipsit de orice tehnică, dar nu conta, căci importantă era ideea redată, iar intuiția îți ghida mânuța. Era un prilej de relaxare – această imagine doresc să ți-o readuc în minte, căci, pe parcurs, se poate să te fi rătăcit.
Etapele prin care am trecut, evident, se reflectă în arta noastră. La început, probabil, ne alegeam un subiect exterior, dar apropiat și cunoscut nouă – familia. Desenam o casă, îi desenam pe mama, pe tata și așa mai departe. Treptat, ne-am maturizat și am asimilat concepte mai complexe, cum ar fi eroismul – ne imaginam cum am salva lumea.
Nu ne-a luat mult să realizăm că inspirația izvorăște de oriunde, iar noi trebuia să stăm pregătiți, ne înarmam cu o radieră și cu un creion, ca niște soldăței conștiincioși. Astfel, când am dat de oglinda de buzunar a bunicii, pe care încă o avem, și ne-am decis că vrem să reproducem ilustrația din dos, am trecut direct la treabă.
Încet-încet, am început să ne dezvoltăm un stil, o anumită tehnică. Am început să ne testăm imaginația.
Se poate ca pe parcurs să ne fi reîntors la un subiect deja abordat – cei apropiați nouă, cu forțe proaspete și mai șlefuite.
Dar acesta a fost doar exemplul meu; mă regăsesc în următoarele cuvinte: „The purpose of art is washing the dust of daily life off our souls” – Pablo Picasso. Un scop umil, ai putea spune. Am uitat și eu de el, până mi-am adus aminte că ziua nu se termină la ora 4 după-masa, când ieșeam de la serviciu. Dar tu? Creionul trebuie doar ascuțit…
Arthemis Miruna Henriette Hapa