Din păcate, în zilele noastre, apar din ce în ce mai multe informații false. Mulți vor să se îmbogățească pe spinarea altora, promovând tot felul de remedii miraculoase sau obiecte fără un real folos.
Majoritatea acestor escroci își „explică” bunurile, folosind termeni științifici, îmbrăcați într-un ambalaj ezoteric, ca să pară mai mistici și mai ușor de crezut.
Pseudoștiința este, prin definiție, o metodologie, credință sau practică, considerată de susținătorii ei drept științifică sau care pare a fi științifică, dar nu aderă la o metodologie științifică adecvată, lipsindu-i susținerea prin evidență sau caracterul plauzibil ori statutul științific confirmat.
Cuvântul „pseudo” înseamnă „fals”. Cea mai ușoară metodă de a diferenția știința de pseudoștiință este de a cunoaște bine știința în sine.
Cunoașterea științifică nu înseamnă doar a ști diferite informații, ci înțelegerea modului în care aceasta lucrează.
Pentru adevărata știință, criteriul dovezilor, proiectarea experimentelor, luarea în seamă a posibilităților, testarea ipotezelor, stablirea teoriilor, aspectele metodologiei fac ca ea să reușească să ajungă la concluzii credibile despre Univers.
Pseudoștiința are însă anumite însușiri după care se poate recunoaște cu mare precizie:
Pseudoștiința nu este interesată de faptele adevărate
În loc să consulte referințele actuale sau să cerceteze în mod direct, ea evocă „faptele” sale fără a prezenta modul în care a ajuns la ele. Acești „oameni de știință” doar își prezintă concluziile și atât.
Cei care se ocupă cu pseudoștiința nu se consultă cu alții. Prima ediție a unei cărți de pseudoștiință este la fel ca celelalte ediții, chiar dacă trec sute de ani între ele. Chiar dacă aceste cărți conțin greșeli ușor de observat, ele rămân neschimbate. În comparație, cărțile științifice sunt retipărite și reeditate de fiecare dată, când apar informații noi.
„Cercetarea” pseudoștiinței este plină de erori
Oamenii care se ocupă de pseudoștiință colectează articole de ziar, povestiri, citate din alte cărți pseudoștiințifice și se folosesc des de religiile și mitologiile vechi. Ei nu fac de obicei experimente, doar se folosesc de informațiile existente.
Pseudoștiința începe cu ipoteza ─ de obicei una care face apel la sentimente sau ceva foarte imposibil ─ și caută doar informații care suportă această declarație
Rezultatele nu sunt comparate cu alte experimente. În general, scopul pseudoștiinței este să întărească crezul într-o ipoteză, de aceea sunt căutate informații care ar putea contribui la acest scop. Din această cauză, pseudoștiința nu dorește să caute adevărul.
Pseudoștiința este indiferentă față de dovezile valide
Datorită scopului mai sus amintit, pseudoștiința nu caută experimente științifice de calitate, controlate, repetabile, gândite. În locul lor, se folosește de spusele unor martori neverificabili, povestiri și mituri, zvonuri și alte anecdote dubioase. Literatura științifică este de cele mai multe ori ignorată sau interpretată greșit.
Pseudoștiința se bazează pe subiectivitate
Cineva și-a pus o bomboană pe cap și i-a trecut durerea. Pentru pseudoștiință, asta înseamnă că bomboana se poate folosi la combaterea durerilor de cap. Evident, multe alte lucruri s-au întâmplat cu acel om, în timp ce și-a pus bomboana pe cap, iar durerea poate s-a terminat din altă cauză. Un experiment controlat ar putea descoperi adevăratele cauze care au dus la terminarea durerii. Mulți oameni cred în astrologie, pentru că horoscoapele din ziare îi descriu perfect. Însă, când s-a făcut un test, în care horoscoapele au fost amestecate, rezultatele au fost la fel.
Pseudoștiința depinde de cultura umană, nu de adevărata natură a lumii
De exemplu, interpretările astrologiei depind de numele anumitor lucruri, care sunt, de fapt, accidentale, neavând legătură cu adevărata lor natură. Dacă grecii ar fi folosit denumirea de Marte pentru planeta pe care acum o știm ca fiind Jupiter, astrologia ar fi fost total diferită, pentru că ea ia în considerare natura zeilor după care aceste planete au fost denumite.
Pseudoștiința ajunge întotdeauna la absurd, dacă o consultăm destul de mult
Poate unii chiar pot simți apa care curge sub pământ, dar aproape toți spun că pot detecta apa și doar pe o hartă. Poate că Uri Geller poate îndoi lingurițe, însă chiar poate repara ceasul pus în fața televizorului? Poate că plantele au sentimente, însă cum se poate ca niște noroi să răspundă la fel, la aceleași teste?
Pseudoștiința evită testarea științifică a declarațiilor sale
Oamenii care se ocupă cu pseudoștiința nu conduc teste seriose, metodice și de obicei ignoră experimentele științifice. De asemenea, ei nu se verifică. Dacă cineva a făcut vreun experiment (ca studiile pierdute ale lui Hermann Swoboda, pe care se bazează pseudoștiința modernă a bioritmului), niciun alt om nu va repeta acel experiment, chiar dacă rezultatele experimentelor originale sunt problematice. Mai mult, dacă cineva reușește să obțină niște rezultate dintr-un experiment, el nu îl va repeta, să verifice acele rezultate. Acest lucru este în plin contrast cu știința adevărată, unde experimentele sunt repetate de laboratoare din toată lumea.
Pseudoștiința se contrazice de multe ori
Lucrările pseudoștiințifice sunt pline de contradicții. Să nu ne mirăm dacă în primul capitol al unei cărți va scrie că pentru o anumită acțiune se poate folosi doar lemn, iar în capitolul cinci să scrie că doar metalele sunt bune?
Pseudoștiința creează mistere care nu există, lasând la o parte informații importante
Orice poate fi făcut „misterios” dacă omitem anumite fapte din povestire. Cărțile cu Triunghiul Bermudelor sunt un bun exemplu.
Pseudoștiința nu progresează
Există mai multe ramuri ale pseudoștiinței. Oricine poate trece de la spirite la OZN-uri sau de la cristale la diferite alte metode alternative. Însă nu există progrese reale în niciunul dintre aceste domenii. Informații noi sunt foarte puține. Nu apar teorii noi, cele vechi sunt foarte rar modificate, nu există „descoperiri” noi. Cu cât o idee este mai veche, cu atât mai mult respect va primi. Nici un fenomen sau proces natural, neștiut în trecut, nu a fost descoperit de pseudoștiință. Pseudoștiința se folosește de fenomene cunoscute de către oamenii de știință, însă aproape necunoscute de public – din această cauză, mulți vor crede orice idee propagată de pseudoștiință.
Pseudoștiința încearcă să câștige teren prin retorică, propagandă și interpretări greșite, în loc să prezinte dovezi valide
Cărțile pseudoștiințifice prezintă toată gama de greșeli de logică. Ei iubesc să folosească „Argumentul Galileo”, ce consistă în faptul că ei se compară cu Galileo, spunând că, așa cum el a fost penalizat pentru că a spus adevărul, și ei suferă din aceeași cauză. Singura diferență, uitată de ei, este că ideile lui Galileo au fost testate, verificate de mai multe ori.
Pseudoștiința folosește ignoranța ca și argument
Mulți își bazează argumentele pe informații incomplete despre natură. Se folosesc de faptul că mulți oameni nu au aceste cunoștințe și nu vor observa lipsa de informație. Expresia „știința nu poate explica” este des folosită în literatura lor. În multe cazuri, știința nu are niciun interes să cerceteze acele presupuse fenomene despre care nu există nicio dovadă plauzibilă. În alte cazuri, explicația științifică există de ceva timp, însă ea este ignorată, preferându-se misterul.
Pseudoștiința caută excepții, erori, anomalii, evenimente ciudate, în locul realităților naturii
În experiența științei de peste 400 de ani, toate anomaliile și ciudățeniile s-au dovedit să aibă o explicație simplă și credibilă. Ele pot fi fraude, interpretări greșite, erori (cazul în care un cablu greșit fixat a prezentat particule care depășesc viteza luminii). Nu se recomandă acceptarea acestor rezultate fără o verificare prealabilă. Pseudoștiința ia toate aceste rezultate ca fiind adevărate, fără nicio ezitare.
Pseudoștiința apelează la autoritatea falsă, emoții, sentimente
Aproape toți „experții” pseudoștiințifici nu au nicio pregătire în domeniile în care publică. Daniken, de exemplu, nu a terminat nicio școală de arheologie, însă în cărțile sale vorbește des despre civilizațiile vechi. De multe ori, însă, el ignoră aproape toate aspectele legate de acea civilizație, care ar putea explica anumite descoperiri.
Pseudoștiința face declarații extraordinare și are teorii fantastice ce contrazic tot ceea ce știm despre natură
Ei nu doar că nu prezintă dovezi care să susțină ideile lor, ei ignoră toate realizările științei care îi contrazic. Carl Sagan spunea: „Teoriile fantastice au nevoie de dovezi fantastice”, adică dacă avem o teorie care pare să contrazică ceea ce știm până acum, avem nevoie de dovezi mult mai serioase pentru susținerea ei. Un bun exemplu în știință este fizica cuantică, în care o particulă se poate comporta și ca o undă, însă această teorie a fost verificată prin mai multe experimente serioase.
Pseudoștiința inventează vocabularul său, în care mulți termeni nu au o definiție clară
Ea folosește mai multe expresii care pot fi interpretate în mai multe feluri. De exemplu, ce înseamnă mai exact „energie pozitivă” sau „energie biocosmică”? Pseudoștiința încearcă de multe ori să imite jargonul științific combinând diferiți termeni, ca rezultatul să pară ceva științific. Cuvintele ca „energie”, „vibrații”, „particule” sunt iubite de pseudoștiință.
Pseudoștiința apelează uneori la metodologia științifică, însă o și neagă în același timp
Un experiment eronat ce pare să demonstreze că astrologia funcționează va fi folosit des în literatură, însă sutele de experimente care arată că este doar o minciună sunt ignorate.
Pseudoștiința declară că unele fenomene sunt condiționate de oameni
Anumite pseudoștiințe spun că fenomenele apar doar pentru cei care cred sincer în ele. Pentru ceilalți și pentru „oamenii de știință închiși la minte”, aceste fenomene vor fi ascunse. Astfel încearcă ei să explice motivul pentru care multe dintre „experimentele” lor nu au putut fi recreate de știință.
„Explicațiile” pseudoștiințifice diferă de la caz la caz
De cele mai multe ori, primim doar o povestire, fără prea multe informații științifice din care să putem recrea fenomenul respectiv. De exemplu, Immanuel Velikovsky a spus că o altă planetă se va apropia de Pământ și îl va răsturna. Aceasta a fost toată declarația sa. Nu a dat informații despre mecanismul prin care planeta noastră se va răsturna sau despre poziția și traseul planetei care va cauza acest lucru. Velikovsky a mai spus că Venus a fost o cometă provenită dintr-un vulcan al planetei Jupiter. Diferența dintre cometele formate din noroi și gheață și planete este atât de imensă, încât nici nu mai este nevoie să mergem mai departe, să ne gândim la cum pot apărea vulcani pe o planeta formată din gaze (Jupiter). El ne-a prezentat doar povești, care nu au nimic în comun cu realitatea pe care o știm.
Pseudoștiința se folosește des de obiceiurile oamenilor preistorici și gândirea magică
Magie, ghicire, vrăjitorie ─ niște obiceiuri vechi, uitate de lumea civilizată, care însă prosperă în noul val al pseudoștiinței. Doar pentru că a fost o vreme, în perioada întunecată a istoriei omenirii, când aceste practici erau folosite, nu înseamnă că acestea funcționează.
Pseudoștința se bazează mult pe ideile vechi
Cu cât este mai veche o idee, cu atât este mai atractivă pentru pseudoștiință. Ideea că „cei vechi știau mai bine” apare foarte des, mai ales la pseudoștiințele legate de tratarea bolilor. Ierburile și rădăcinile folosite de strămoși sunt din nou la modă, deși majoritatea medicamentelor sunt extrase din plantele care au reale calități de a combate diferite boli.
Pseudoștiința nu înțelege anumite expresii
În pseudoștiință cuvintele „natural” și „chimicale” sunt adesea folosite fără niciun sens. Nu tot ce este natural este bun pentru noi. Ajunge să ne amintim diferitele tipuri de ciuperci otrăvitoare, care îmbolnăvesc anual mulți oameni. Tot ce există în lumea noastră este format din elemente chimice. Astfel, expresia „fără chimicale” nu are niciun sens. Pe de altă parte, substanțele obținute artificial nu diferă de cele naturale.
După cum putem vedea, pseudoștiința se bazează pe ignoranță și naivitate. Cea mai eficientă metodă de a lupta împotriva ei este educația.
Andrei Marcu
Sursă text:
Sursă imagine:
https://www.flickr.com/photos/mark-mortensen/2118554148/lightbox//