Viața mea nu a fost mereu așa. Uitată pe un raft , într-un borcan gol, cu mucegai. NU! Odată, eram o gogonea verde, verde ca o broască, și tare, tare şi crocantă și acră.
Prima oară, am prins ochi pe un lujer aspru și zdravăn. Pe aceeaşi ramură se afla o roșie mare cât o minge și roșie ca nasul unui clovn. Încă țin minte ziua culesului. Eu am fost luată din greșeală și am ajuns în borcan, unica gogonea între ardei. Am urmărit roșia cea mare cum este tăiată și zdrobită fără milă – neputincioasă fiind să o ajut – cum seva ei ajunge una cu cea a altor mii asemenea. Eram mică și necoaptă și nu înțelegeam ce erau toate acelea, deși, uneori, mai auzeam parcă sunetul mașinii de tocat, când mă uitam la sticlele cu sos roșu.
Călătoria mea începu cu zdrăngănitul borcanelor în lăzi. Drumul nu fu lung, dar fu anevoios. Toate legumele săreau în stânga și în dreapta, era un haos de nedescris. Apoi, totul se opri.
Următoarea imagine pe care mi-o amintesc e magazinul. Oameni care se plimbă de colo-colo, te ridică de pe raft, te măsoară de la capac până la muștar, după care ori te pun la loc, ori ești aruncat într-un coș.
În timpul șederii la magazin, am stat chiar alături de un gogoșar roșu. Îmi placea foarte mult să îl admir, când nu se uita nimeni. Borcanul nostru a fost printre ultimele luate, dacă țin bine minte.
Era o bătrânică. Coșul de cumpărături mișcă borcanul, iar în interiorul său, pe gogoșar, ajungând lângă o felie de ceapă grozav de antipatică mie. Am staționat din nou o vreme pe un raft, ca apoi să ajungem pe un altul, dar, de data asta, într-o dubiță cu mâncare.
Îmi era, drept e, frică să nu fiu mâncată, dar aceea a fost cea mai frumoasă perioadă. Am văzut oameni, străzi colorate, am întâlnit alimente exotice, am văzut fântâni, ceva de vis. Rând pe rând, coborcănenii mei erau aleși pentru a fi sacrificați oamenilor. Primii au fost ardeii iuți, apoi castraveții, gogoșarii și ceapa. Am rămas singură cu boabele de muștar. Crunt. Mă puteam uita măcar prin borcanul transparent la celelalte murături.
Nu știu ce s-a întâmplat dar, într-o zi, motorul dubiței nu a mai pornit, toți ceilalți au dispărut, boabele de muștar, borcanul. Și, curios, în fața mea apăru la masă roșia cea mare care, și mai curios, mă invită la un meci de șah. Cred că voi câștiga.
Iulia Popovici
Sursa imaginii:
https://pxlshot.ro/intrare/concurs-foto-muraturi-domnisoara-gogonea-54287?fbclid=IwAR0ARCjsv9o_YCdQFLub4stnlXF2VotiQ5RG-cSpWNcDTuNykdNcsyna1KE