„Omul devine cu adevărat om atunci când îşi asumă întreaga răspundere pentru ceea ce este: ăsta e primul curaj, cel mai mare curaj.”
Ființa umană are dreptul fundamental la libertate, egalitate și condiții adecvate de trai, într-un mediu care are la bază scopul unei vieți fericite si împlinite, atât timp cât aceasta poartă o responsabilitate nu doar pentru sine, cât și pentru cei din jurul său, pentru ca acest mediu, de asemenea, să ofere aceleași condiții de trai, dezvoltare si realizare pe plan spiritual/material pentru următoarele generații.
În ziua de azi, majoritatea persoanelor își cunosc drepturile lor, acționând prin judecăți, iar problema este reprezentată de persoanele care nu își cunosc obligațiile. Nu trebuie sa neglijăm faptul că, cel puțin în societatea noastră democrată, fiecare drept al nostru, protejat prin lege, vine la pachet si cu o serie de responsabilități: avem dreptul la studii de calitate și să ne alegem instituția de învățământ, dar suntem obligați să o frecventăm, să avem un comportament exemplar, să nu distrugem proprietatea școlii; avem dreptul să fim respectați de cei din jurul nostru, însă noi, de asemenea, avem obligația să îi stimăm pe ei, să avem un comportament decent și să oferim ajutor în caz de necesitate; un alt drept primordial al individului uman este dreptul la sănătate: avem dreptul să primim asistență medicală din partea cadrelor medicale si să beneficiem de medicamente și ajutor în caz de boală. Dar, desigur, nu putem uita faptul că avem responsabilitatea de a respecta cadrele calificate și recomandările prescrise, pentru că, în caz contrar, nu ne punem doar sănătatea noastră în pericol, dar și pe a celor din jur, încălcând drepturile lor și obligațiile noastre.
Mulți oameni se gândesc la drepturile lor, nereușind să abordeze ideea necesității responsabilității, care este crucială în menținerea unui stat organizat, a unui mediu prielnic și a unei relații durabile. În opinia mea, eu încerc să găsesc un răspuns la această problemă prin faptul că unele persoane fie nu au o educație corespunzătoare, care să nu le pună viața lor și a noastră în pericol, fie le este frică să accepte realitatea. Alții cred că este problema Guvernului, fără de a lua vreo inițiativă.
Ei, bine, spre fericirea mea, eu reprezint viitorul acestei societăți; eu trebuie să pornesc schimbarea de la mine, apoi de la cei din jurul meu, ca într-un final să aduc o schimbare în bine în societatea mea. Mahatma Gandhi spunea: ”Be the change you want to see in the world” („Fii schimbarea pe care ți-o doresti în lume”). Societatea noastră, desigur, încă este una defectă, cu foarte multe probleme, dar eu vreau să le abordez pe cele care sunt, în opinia mea, principalele, care pot fi rezolvate doar dacă lumea se mobilizează să fie mai responsabilă.
În primul rând, în ziua de azi, aflăm că tot mai multe animale sunt omorâte, înfometate şi neglijate de oameni, datorită unor idei conservatoare. Oare cu ce au greșit ele? Cu toții cunoaștem cazuri când animalele au rămas unicele ființe fidele oamenilor, atunci când lor li se părea că lumea se prăbușește, iar necazul nu are limite. Cu siguranță cățelul ăla căruia i-ai dat o felie de pâine uscată te va ține minte mai bine decât omul pe care l-ai ajutat cândva. De aceea, eu consider că este responsabilitatea noastră de a ocroti animalele, de a le oferi hrană și adăpost, la urma urmei, cât ne permite starea noastră materială. Consider că o calitate importantă a omului este adaptabilitatea și că acesta ar trebui să se adapteze conform situației din jur, cum ar fi sa adopte veganismul. Cred că nu este chiar atât de greu să renunți la blana aia naturală în favoarea unei bluze simple, care nu conține materiale de origine animalieră. De asemenea, cred că nu e ceva greu dacă reduci cât de puțin consumul de carne și de produse provenite de la animale. Este responsabilitatea noastră de a-i ocroti pe cei mai neputincioși decât noi.
În al doilea rând, sănătatea noastră e una dintre responsabilitățile noastre principale. În secolul al XXI-lea, sănătatea este o temă discutată la nivel internațional. Unii cred că ducerea unui mod sănătos de viață este alegerea lor personală, pe când alții consideră că acesta trebuie să fie întărit prin lege şi susținut de Guvern.
Pentru ca o persoana să ducă un mod de viață sănătos, aceasta trebuie să depună efort și să fie responsabilă. De exemplu, fumatul reprezintă, din păcate, o problemă majoră în societatea noastră. Știați că riscul de a face cancer pulmonar este cu până la 30% mai mare pentru cei care „fumează“ prin intermediul altora? Nouă persoane din zece inhalează zilnic, involuntar, fum de ţigară la serviciu sau în spațiile publice. Numai trei din zece sunt însă conştiente că fumează pasiv. Și toți avem de suferit din cauza iresponsabilității unor persoane care nu își dau seama că ne pun viața în pericol. Desigur că aici reacționează și Guvernul, care introduce legi pentru interzicerea fumatului în spațiile publice. Dar prin acest exemplu vreau sa evidențiez faptul că iresponsabilitatea unora poate fi fatală pentru alții. Bunăoară, nu puține sunt cazurile în care decedează persoane din cauza iresponsabilității unor șoferi care urcă beți la volan sau cazurile de transmitere locală a unor viruși, precum COVID-19, doar pentru că persoanele infectate au fost iresponsabile și nu au păstrat carantina.
Pentru mine, o responsabilitate este respectarea cuvântului lui Dumnezeu, a Celor Zece Porunci și cinstirea Lui. Eu consider că pentru tot ceea ce face Dumnezeu pentru noi, pentru ceea ce ne-a oferit și pentru toată grija Lui, ideea acestei responsabilități este foarte importantă, cel puțin pentru mine, personal. În calitatea lor de co-creatori, oamenii au o responsabilitate directă pentru tot ceea ce creează Dumnezeu în viaţa lor.
O familie este bazată pe încredere, iubire, respect și, desigur, responsabilitate. Într-o familie care crește frumos, este important să existe responsabilități care trebuie împărțite şi respectate. În responsabilităţile sacre ale calităţii de părinţi, taţii si mamele sunt obligaţi să se ajute unul pe celălalt ca parteneri egali. Ei trebuie să conlucreze pentru a asigura nevoile spirituale, afective, intelectuale şi fizice ale familiei.
Una dintre cele mai bune modalităţi prin care părinţii îşi pot învăţa copiii este prin exemplul personal. Soţii şi soţiile trebuie să dea dovadă de dragoste şi respect unii faţă de ceilalţi şi faţă de copiii lor atât prin fapte, cât şi prin cuvinte. Părinţii trebuie să-şi trateze copiii cu dragoste şi cu respect, fiind fermi, dar blânzi cu ei. Părinţii trebuie să înţeleagă că, uneori, copiii vor face alegeri greşite, chiar şi după ce au fost învăţaţi adevărul. Când se întâmplă acest lucru, părinţii nu trebuie să renunţe. Ei trebuie să continue să-şi înveţe copiii, să-şi exprime dragostea faţă de ei, să le fie exemple bune. Copiii împart cu părinţii lor responsabilităţile de a clădi un cămin fericit. Ei trebuie să se supună poruncilor şi să coopereze cu ceilalţi membri ai familiei. Dacă îţi doreşti copii care să trăiască pe picioarele lor, aşează o responsabilitate pe umerii lor.
Deși suntem persoane diferite, cu diverse valori moral-spirituale, materiale, totuși nu trebuie să uităm că responsabilitățile noastre în mare parte nu au efect atât de mare asupra noastră precum au asupra celor din jurul nostru. De aceea, îndemn toate persoanele să fie responsabile, să aibă grijă de sine, de cei din jurul lor, să îi respecte, să se gândească și la ziua de mâine. Nu trebuie să uităm că viața noastră se bazează pe un anumit lanț natural de răsfrângere a acțiunilor între ființele, celulele care trăiesc. Astfel, dacă un membru al acestui lanț, fie om, animal sau chiar plantă ori bacterie are de suferit, suferim toți. Aceste relații de simbioză stau la baza supraviețuirii noastre în această lume plină de legi și mistere. Aceste legi nu pot fi schimbate, ele nu depind de nici un Guvern sau de vreo politică, ele depind de noi, de modul nostru de gândire, de acțiunile noastre, de conștiința și de responsabilitatea noastră. Cei mai buni ani din viaţa ta sunt cei în care hotărăşti că problemele tale sunt ale tale. Când înţelegi că nici mama, nici ecologia, nici preşedintele nu e răspunzător, îţi dai seama că tu îţi controlezi destinul.
Așa că îi îndemn pe toți să fie responsabili și să ne ajute să oferim un trai cel puțin la fel de bun în continuare tuturor urmașilor noștri, pentru că împărțim o ţară, un continent, o planetă şi un univers. Acceptă responsabilitatea pentru propria viaţă. Trebuie să ştii că tu eşti cel care te va duce acolo unde vrei să ajungi, nimeni altcineva.
Pe masura ce cunoastem lumea din jurul nostrul din ce in ce mai mult, aflam cata lume rea exista si cate probleme exista de fapt in societate. Like pentru articol!