Voi începe prin a spune ce nu s-a întâmplat. Nu a existat un moment în care am luat creionul în mână și mi-am dat seama că vreau să fiu artistă. Totul a venit de la sine – desenez de când mă știu – întreagamea existență a fost împletită cu arta vizuală.
pictură realizată la 7 ani
Îmi amintesc vag un creion HB și unul roșu care mă ajutau să conturez simplist o siluetă feminină pe un caiet sau pe vreo carte care fuseseră cândva ale tatălui meu sau ale unui unchi. Imediat cum terminam, începeam urmatorul desen și așa petreceam mult timp, fascinată de urmele de grafit pe care le închegam pe suprafața de hârtie.
La grădiniță, casele desenate de mine nu erau făcute doar dintr-un pătrat și un dreptunghi, ci aveau o oarecare perspectivă. Coloram cu răbdare ceea ce ilustram, iar colegii mă rugau să le desenez și lor.
Am continuat în clasele primare prin a reproduce personaje din desenele animate pe care le preferam. Desenam de asemenea oameni si peisaje, uneori animale.
portretul bunicii realizat la 12 ani
Observând pasiunea mea pentru desen și pictură, mama s-a gândit că ar fi frumos să iasă ceva bun din asta. Prin urmare, m-a dus un an la un curs de pictură, pe când aveam 10 ani, după care m-a înscris la Liceul de Artă „Dinu Lipatti” din Pitești, imediat după terminarea claselor primare, cu toate că fusesem admisă la o clasă bună în școala mea, în care se făcea engleză avansat.
Am avut norocul de a fi îndrumată de profesori buni acolo, dar cred că cel mai mult m-au ridicat profesorul de desen din generală și profesoara de atelier din liceu. Îmi plăcea pe atunci foarte tare să realizez portrete și, deși am făcut un număr destul de mare, preferatul meu este cel al bunicii mele, de când aveam 12 ani. Lecțiile de istoria artei mi-au oferit o viziune despre trecutul și sensul artei, ce-i drept, mai mult ale celei clasice. Anii petrecuți la Lipatti m-au învățat noțiuni importante de desen, compoziție, pictură, dar și alte elemente și tehnici. În timpul studiilor de acolo am avut primele două expoziții de grup și primele lucrări vândute.
A urmat admiterea la facultate, iar secția de grafică a Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității Naționale de Artă, București, a fost singurul loc în care mi-am depus dosarul și la care am dat examenul de admitere. Am intrat a treia și am început entuziasmată facultatea.
Viața de studentă a fost cu bune și cu rele, dar momentan vă voi relata părțile bune. Am intrat in contact cu arta contemporană prin intermediul expozițiilor pe care le-am vizitat, al evenimentelor la care am luat parte, dar și al unor lecții și oameni de la facultate. Am și încercat mai multe subiecte și tehnici în creațiile mele. Deși creioanele au rămas preferatele mele, nu m-am limitat la ele și nici la pictură, ci am încercat și tehnici de gravură, design grafic și chiar olărit.
În semestrul al doilea al anului III, am realizat proiectul de licență, care s-a încheiat cu o expoziție de grup la galeria Orizont din București, iar mai târziu la Muzeul de Artă din Cluj. Am ales tema „muzeu”, deoarece aceasta îmi oferea pretextul de a merge în diverse muzee și a desena studii la locațiile respective. După schițele dintr-un caiet și fotografii, am încropit timid o serie de compoziții în creioane colorate. Spun timid, fiindcă le-am realizat în culori pale; trebuia să te apropii ca să le observi calitățile.
licență
licență
Deși am încheiat licența temătoare, nesigură de ce urma, în timpul masteratului am prins curaj. Am continuat să încerc tehnici noi, inclusiv animație și modelare digitală 3D. Am avut oportunitatea de a pleca cu bursă Erasmus un semestru în Italia, experiență ce a avut un impact major asupra mea, deoarece am putut să observ scena artei la nivel internațional, atât cea clasică, dar și cea contemporană. Am văzut opere cunoscute în toată lumea, dar și instalații ingenioase de artă. M-am întors transformată, atât ca artist, cât și ca persoană, plină de idei pentru proiectul de disertație.
Am încercat, pentru acesta, o notă mai meditativă, mergând pe idea de materializare și măsurare a timpului într-o formă duală. Am combinat desenul realist în creion și tuș, pe care anii numeroși de studiu m-au ajutat să-l realizez, cu linii desenate cu penița în tuș, în ritmul secundelor, linii pe care le-am numărat, astfel făcând referire la dorința omului, mai ales a celui din ziua de azi, de a măsura şi cuantifica timpul. Lucrările au fost apoi așezate ca o instalație de artă, semisuprapuse, formând împreună un ansamblu, ce a fost expus la galeria Simeza din București.
disertație
disertație
Astfel, am ajuns la sfârşitul studiilor, dar încrezătoare şi entuziasmată că urma să înceapă o nouă etapă interesantă. Eram, bineînţeles, întrebată ce voi face în continuare şi, ca să fiu sinceră, nu prea ştiam. Există acea părere destul de răspândită că dacă urmezi artele îţi va fi greu să îţi găseşti de lucru şi că te vei descurca greu, părere ce sperie mulţi tineri talentaţi şi îi face pe mulţi părinţi să nu aprobe dorinţa copiilor de a urma această carieră, ci una mai sigură, cu un potenţial mai bănos. Această idee m-a neliniştit şi pe mine de multe ori. După cum spuneam la început, totul a venit de la sine, am mers înainte pe direcţia asta, dar asta nu înseamnă că nu am avut dificultăţi sau îndoieli.
Dar în acel moment era altfel. Explorasem lumea din jurul meu şi eram sigură pe anii de studiu din spate care îmi şlefuiseră capacităţile creatoare, pe numărul imens de posibilităţi şi pe libertatea de exprimare pentru obţinerea căreia s-au luptat foarte mulţi artişti, sigură că există undeva un loc pentru mine şi talentul meu la desen, de fapt, cineva care chiar avea nevoie de el.
Şi aşa şi era. M-am angajat la scurt timp ca desenator artistic la o editură unde, timp de un an, am ilustrat manuale pentru copii. Din păcate, nu aveam timp să desenez şi altceva, să realizez proiecte personale care să devină expoziţii.
Lucrurile stau însă altfel la actualul loc de muncă, unde lucrez ca grafician, iar în octombrie anul trecut am putut participa la un proiect artistic deosebit, numit PULS, în care am fost selectaţi 30 de artişti să surprindem Bucureştiul în patru opere fiecare. Am ales locaţii dragi mie, pe care le-am ilustrat în liner. O parte din lucrări au fost expuse la Pura Vida Hub.
Radio România Cultural, PULS
Parcul Herăstrău, PULS
Recul, Strada Cercului, PULS
Dintre toate calităţile obţinute pe parcursul drumului meu, apreciez în mod deosebit creativitatea, element ce poate ajuta în multe domenii, dacă nu în toate. Dacă nu doar deduci sau faci acţiuni repetitive, învăţate de undeva, ci adaugi un strop de creativitate, poţi produce lucruri foarte utile sau plăcute.
Voi încheia prin a însuma ce s-a întâmplat. Am descoperit un dar şi am petrecut mult timp încercând să îl dezvolt. Mă bucur că am făcut asta, voi încerca să fac asta în continuare şi poate într-o zi voi lăsa ceva de valoare în urmă, ceva ce doar eu pot face.
Delia Ioana Băluţă