Mensa – the High IQ society; pentru a deveni membru al acestei organizații, trebuie să ai un IQ ce te plasează în top 2% al populației. Este mai comod să ne referim la percentile decât la un scor IQ, pentru că, în funcţie de scala folosită, te poți plasa în 2% cu un IQ de 132 la anumite teste, și 148 la altele. Dar ce este IQ-ul?
IQ-ul reprezintă scorul obținut la testul IQ de către un individ, raportat la media populației. Ai de îndeplinit un număr de sarcini; viteza și corectitudinea îndeplinirii este comparată cu restul populației (și ajustată după vârstă). Sunt diferite tipuri de teste IQ, dar, de regulă, ele constau în întrebări abstracte și măsoară inteligența fluidă, care este un fel de program ce „scrie” inteligența cristalizată. Inteligența fluidă este abilitatea de a rezolva probleme de tip nou, de a da sens necunoscutului, identificând relații și pattern-uri (prin deducții și inducții). Inteligența cristalizată crește în timp, pentru că ține de cunoștințele și de experiența acumulată, și poate fi măsurată cu teste IQ adaptate cultural la populația căreia i se aplică. Deși țin de cunoștințe, aceste teste sunt și ele un bun indicator al inteligenței generale, pentru că verifică calitatea cu care a fost „scrisă” (cristalizată) informația. Dacă lobul frontal (neocortexul) al unui adult ar suferi o leziune, el își va păstra inteligența cristalizată, dar nu va mai putea s-o dezvolte, pentru că a avut de suferit inteligența fluidă. Asta demonstrează că aceste 2 sisteme sunt oarecum separate și că nu trebuie să reducem inteligența cristalizată doar la un simplu produs al inteligenței fluide.
Memoria de lucru este un indicator puternic al IQ-ului. Atunci când poți opera simultan cu mai multe unități de informație, este de așteptat să obții un scor înalt la testul IQ. Dacă ai sarcina să alegi care animal este în plus dintr-o serie de 5, o capacitate mai mare a memoriei de lucru te ajută să operezi cu mai multe caracteristici și să identifici mai repede criteriul ce diferențiază un singur animal de celelalte 4, fie că e vorba despre specie, habitat sau chiar litera cu care începe cuvântul ce desemnează animalului (consoană/vocală, ordine alfabetică).
Și dacă memoria de lucru e un bun indicator al IQ-ului, atunci IQ-ul este un bun indicator al inteligenței generale. Inteligența generală reprezintă capacitatea de a rezolva probleme logic, de a învăța, de a se adapta și de a înțelege concepte complexe.
Și de ce ar conta cum răspunde un om la o serie de întrebări abstracte? Contează, pentru că s-au stabilit corelații între scorul obținut la testul IQ și performața academică și profesională, orientarea profesională, sănătatea, venitul etc. Inteligența are o influență semnificativă asupra succesului și cursului vieții, dar asta nu înseamnă că oamenii inteligenți nu spun prostii. Un om nu poate fi expert în prea multe domenii, deoarece competența se obține în timp, acumulând experiență și dezvoltând abilități, având un set de atitudini și valori optime; iar timpul pentru dezvoltarea competențelor este o resursă limitată. Inteligența nu garantează averi colosale, este nevoie și de noroc pe care să-l exploatezi, dar treci mai bine de ghinion cu un IQ înalt.
IQ nu înseamnă înțelepciune. Un om înțelept are o conștiință foarte dezvoltată. El înțelege existența, se plasează cât se poate de obiectiv în lumea reală și are capacitatea de a balansa eficient între încrederea ce vine din cunoaștere și conștientizarea faptului că o cunoaștere absolută nu este posibilă. Înțelepciunea este capacitatea de a aborda idei la un nivel care transcende timpul și spațiul, atunci când ai abilitatea să te detașezi de propria persoană, de propriile interese, să articulezi gânduri asemeni unei entități care trăiește în trecut, în prezent și în viitor în același timp; aici și oriunde în altă parte pe unde a pășit piciorul de om. Înțelepciunea este atunci când redescoperi semnificația mesajelor predecesorilor.
Marian Onică