5 motive să alegi România când cauți următorul city-break
Acuma, știm cu toții vorba aia cu „România e o țară așa frumoasă, da’ păcat că-i locuita”. E adevărată, dar nu prea. Și, până la urmă, cui îi pasă că e locuită? Adică ce, sunt numai balauri, samsari și vrăjitoare la tot pasul? Vă zic eu că nu.
De curând am pornit la drum cu un proiect de promovare turistică a României, că tot e la modă. Și, ca prim pas al proiectului, am cercetat, am căutat și am adunat o listă cu locuri, tradiții, meșteri și alte elemente autohtone pe care le-aș fi putut prezenta. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că într-un spreadsheet neaoș am reușit să strâng 200 de linii cu idei despre ce poate fi prezentat, dar fără ca eu să fi terminat de transcris toate ideile pe care le găsisem până atunci.
Așa că hai să vă dau 5 motive faine să luați și România în considerare data viitoare când căutați o destinație pentru un city-break sau o vacanță. Atenție: voi da și sugestii de zone locuite!
1. Nu ai idee câte locuri incredibile (pe care străinii le adoră) avem în țară
Ăsta e un punct pe care l-am înțeles abia acum o lună, când am stat de vorbă cu o masă mare de turiști din toate colțurile Europei și ale lumii (norvegieni, olandezi, germani, mexicani ș.a.). Abia când discuți cu cineva care nu știe nimic despre țara asta îți dai seama că sugestiile referitoare la ce poate vizita sunt în număr foarte mare.
Ok, dar să zicem că tu nu vrei Peleș, Casa Poporului, Brașov sau Sibiu. Te înțeleg, cu toții le-am vizitat și răsvizitat, e cazul să încercăm și altceva.
Dar de satul Ineleț ai auzit? Adică satul unde poți ajunge doar urcând o serie de scări din lemn? Imaginează-ți – o drumeție la pas, la finalul căreia ajungi, după niscaiva efort fizic, într-un sat izolat de lume, unde oamenii n-au cum să fie altfel decât 100% autentici. Dacă te descurajează, însă, distanța (pentru că satul se află în Caraș-Severin), îți sugerez să-ți organizezi o excursie mai amplă prin județ, ca să nu ratezi cascada Bigar, Tunelul Iubirii, sau Semmeringul Bănățean.
Semmeringul Bănățean. Sursa: Dan Ticulescu
Satul Ineleț. Sursa: http://www.banatulazi.ro/inelet-satul-din-caras-severin-unde-se-ajunge-cu-scara/
Și abia vorbim despre 4 puncte din județul Caraș-Severin. Google o să te ajute să găsești și altele, pentru că n-o să-ți vină să crezi (la propriu – n-o să-ți vină să crezi) cât de multe bijuterii ascunse are județul ăsta nebun.
2. Aglomerația din marile capitale europene lipsește cu desăvârșire
Dacă nu îți organizezi vacanța la Cluj când e Untold, la Iași când e an universitar sau la Mamaia când e vară, atunci sunt șanse mari ca oriunde și oricând ai merge în România să ai parte de mult aer și spațiu.
Știu că atunci când am fost în Barcelona am rămas fermecat de oraș și de stilul lui (am tendința să iau pulsul orașelor când le vizitez, nu neapărat să vizitez muzee sau să bifez obiective), dar ceva parcă îi știrbea din magie – aglomerația.
În contrast, am reușit să ajung la Horezu pentru a filma puțin în zonă și vreau să spun că a fost superb. Am organizat special vizita la Horezu când era târgul de ceramică denumit „Cocosul de Hurez”, astfel încât să fie lume, da’ nu prea, și n-am fost dezamăgit. Am evadat din mulțime la dreapta, către Mănăstirea Hurezi, și am trecut prin sate cu oameni de treabă, dispuși să-ți ofere apă, țuică sau/și mâncare, văzându-te călător oropsit de căldură.
Atelier de olărit din Horezu. Sursa: https://www.facebook.com/RomaniaUncharted/
O parte din Mănăstirea Hurezi. Sursa: https://www.facebook.com/RomaniaUncharted/
Acum, normal, n-o să poți să faci shopping ieftin ca în Spania sau să mănânci pizza bună ca în Italia; dar, pe cât de slab e promovat turismul în România, pe atât de magică îți va părea experiența ta în orice punct ți-ai alege ca să-l vizitezi. Și așa ajungem la punctul 3.
3. Când ajungi în zone autentic românești, trăiești senzații greu de explicat
Lăsăm puțin la o parte bancurile despre olteni, moldoveni, ardeleni și alte etnii ca să intrăm în pâine la punctul ăsta. Și, ca notă suplimentară de început, vă zic că nu mă refer la zonele dezvoltate pe latura turistică, ca Valea Prahovei, București sau litoralul românesc.
Mai degrabă mă refer la Bucovina și Maramureș, arhicunoscute pentru conservarea multor tradiții, meșteșuguri și activități arhaice și unde n-ai cum să nu admiri magia autentic românească. Gândește-te așa: ajungi frumos cu mașina la Suceava, la Baia Mare sau în Deltă. Intri la gazdă (nu la hotel, nu la hostel, nu la pensiune; ci la gazdă). Și gazda îți pune masa: ciorbă rădăuțeană sau de văcuță, niște pastramă de berbecuț cu mămăliguță, alături de o farfurie bună de murături fie în saramură, fie în oțet (caut să împac pe toată lumea, nu să fiu mămăligar), iar la desert un chec fain, niște gogoși cu brânză dulce sau o porție de papanași după cine știe ce rețetă locală. Bine, și un păhărel de țuică, pălincă, horincă, zaibăr, rachiu sau ce s-o bea pe unde te gândești să te duci. Ia zi, sună bine?
Dacă nu-ți curge apa-n gură, n-ai suflet. Sursa: https://www.shutterstock.com
Și asta nu-i tot, că nu mergi la all-inclusive să mănânci și să dormi toată ziua. Nu!; dacă ești într-o zonă din asta, ai toate șansele să poți face o drumeție în natură (pe deal, pe munte), să călărești, să fugărești niște rațe sau să te fugărească ele pe tine.
Dacă ai noroc, n-ai nici semnal prea mult la telefon. Cum sună? Acuma, na, unii o să zică probabil că nu vor așa sălbăticie și că preferă un dram de confort. Dar o să fiți surprinși cât s-a dezvoltat latura asta de ecoturism, care promovează tocmai reconectarea cu natura și cu originile, însă într-un mod cât mai modern (adică nu dormi pe pat de lemne acoperit cu paie, decât dacă te simți tu dac mândru și vrei să încerci).
Cazare in Pojorâta, Bucovina, ca să nu crezi că vorbeam despre dormit în iesle. Sursa: www.discoverbucovina.info
Din experiența mea, toți oamenii care au luat astfel de pachete și au încercat au fost mult mai fericiți după. Și variante sunt destule, în toate zonele din țara. Cum ar zice tabloidele românești: „o să rămâi mut când o să vezi ”.
4. Dacă te orientezi bine, toată excursia poate să fie foarte ieftină
Am fost de curând în Polonia pentru un concert Red Hot Chili Peppers, că am zis că e bine să-i văd înainte să se întâmple vreo aiureală și să rămână 3 în loc de 4. Când m-am întors, am început să mă laud tuturor apropiaților că totalul cheltuielilor mele a fost de 300 de euro pentru 3 zile, care includ avion, cazare, transfer Varșovia-Cracovia și retur, dar și mâncare și magneți de frigider. Și apoi mi-am dat două palme cu stânga, că am tendința să lovesc mortal cu dreapta, și am zis „ce-i așa ieftin la 300 de euro?”. Și serios: ce-i așa ieftin la 300 de euro?
Revin la al meu drag Horezu: total de cheltuială pentru 3 zile și 2 nopți: 100 euro. În care ce includ? TOT. Care-s diferențele? Am făcut tot 2 ore, am stat în condiții la fel de bune, am cunoscut la fel de mulți oameni faini. Avantaje Horezu: mai liber, mai ieftin în ceea ce privește mâncarea (sunt moldovean, mâncarea e sfântă pentru mine; deci dacă-i și ieftină, și bună, m-ai cucerit), bagaj nelimitat, mai mult spațiu la picioare în mașină decât în avionul Wizz cu care am zburat către Polonia.
Și repet: Horezu e doar un exemplu. În ultima vreme au apărut atâtea variante de cazare, mâncare și servicii turistice prin toate zonele interesante din România, că n-ai cum să nu dai de calitate. Decât dacă, eventual, cauți cazare în ziarul „Urzica” sau la Radio Erevan.
În caz că vreți variante mai ieftine de transport, nu uitați că a apărut de curând un operator de curse de autocar foarte ieftine, dar și că există BlaBlaCar. Pentru mine, BlaBlaCar e sfânt. Iar pentru cazare, mai lăsați Bookingul ăla în pace și orientați-vă și pe Turistinfo, Airbnb sau Couchsurfing (ultima variantă doar pentru nonconformiști). Or fi zonele slab promovate, dar oamenii sunt conectați la internet și oferă destule variante pentru dornicii de călătorit.
5. În zonele cu turism mai puțin dezvoltat, românii sunt extrem de faini
În zonele cu turism slab dezvoltat, oamenii sunt atât de răbdători și de dornici de oameni noi, încât n-o să mai știe ce să-ți mai ofere ca să le calci pragul. Și nu cu vreun interes ascuns, ci din dorința autentică românească de a-și ajuta semenii (există, dar în orașele mari s-a ascuns puțin). Da, da, o să zici că sunt naiv; dar eu peste tot pe unde am fost prin țara asta am reușit să mă împrietenesc cu oameni de toate vârstele și felurile fiind deschis și prietenos – lucrul ăsta se aplică peste tot în lume: dacă ești deschis, oamenii încetează să mai fie Van Dammi și se transformă într-un fel de iepurași dulci care au curcubee în ochi.
Meșter cărbunar în Bucovina. Sursa: Sorin Onișor
Și, ca să revin la lucruri serioase, românii chiar au gena bunătății în ei. Normal, fiind încercați de multe în trecut, vor fi și ei defensivi la început. Dar, dacă ajungi pe meleagurile lor, fii deschis, fii respectuos, fii vorbăreț și n-ai cum să dai greș. În Moldova, țara mea de baștină, dacă ești un om fain, n-ai cum să nu pleci plin de mâncare și amețit de lichioare. Pentru că așa sunt românii: iubitori și darnici.
Subsemnatul în discuție cu un cioban la Stâna din Grind, Dâmbovicioara, Argeș. Și salvamontul care veghează pentru siguranța turiștilor. Sursa: https://www.facebook.com/RomaniaUncharted/
Și ai fi surprins cât de diferiți sunt oamenii pe regiuni: în Moldova oamenii sunt mai blânzi, dar gospodari. În Oltenia oamenii sunt mai agitați, te mai înțeapă cu câte o glumă, dar cu un suflet uriaș. În Ardeal, mai molcomi și timizi, dar foarte primitori. Și tot așa.
Deschide-ți mintea și sufletul și explorează și latura asta. Vei câștiga mai multe povești dintr-o excursie în Mărginimea Sibiului decât dintr-o excursie în Antalya la un hotel de 4 stele. Pot s-o zic cu mâna pe inimă.
Așa că eu n-aș ști ce să-ți spun mai mult. Mi-este mult mai greu să explic în scris ce poți să faci și să trăiești în România decât prin viu grai, dar ne descurcăm cu ce avem. Nici eu nu-s îndrăgostit orbește de țară, și eu văd ce defecte există: și la nivel de societate, și politic, și al educației. Dar după ce am explorat locuri și am cunoscut oameni, am înțeles că țara asta ascunde atât de multe, încât dacă nu dau mai departe secretul, sigur sparg vreo oglindă sau îmi taie vreo pisică neagră calea. Și știm cu toții ce înseamnă asta, în folclorul nostru.
Ciprian Candet-Grosu