„Eu, Leonardo da Vinci, fiu al Florenței, am hotărât să vă scriu astăzi, în numele fetei care m-a rugat să vorbesc pentru ea, despre inteligența înaltă. Această fată e cam timidă, în schimb are multă imaginație și îi place să înțeleagă cum stau lucrurile cu geniile. Ea a crezut dintotdeauna că persoanele cu un IQ mare se nasc, nu sunt create, au o lume aparte a lor, o lume neînțeleasă de majoritatea, că stau toată ziua și învață, că este greu să te înțelegi cu ele, că le lipsesc emoțiile și că nu cred deloc în Dumnezeu. Ei, bine… i-am spus că se înșală… E adevărat, unii oameni se nasc cu o inteligență ieșită din comun, dar și inteligența trebuie hrănită, foarte mult contează stimulii, strategiile și gândurile cu care se lucrează. Genetica e prima lor învățătoare, dar de-abia viața le este profesoară. Lumea acestor persoane este unică și este posibil ca mulți să n-o înțeleagă, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să facem eforturi pentru a o descoperi.
Și fiindcă, da, pot călători în timp, chiar azi m-am întâlnit cu un tânăr de 21 de ani cu un IQ mare și am aflat că toată viața lui pare un mister pentru ceilalți, însă un singur om l-a înțeles până acum: bunica lui. El – tânăr, ea – la sfârșitul vieții; bătrâna, fiind descătușată de rigorile societății, l-a înțeles pe băiat. Acești oameni nu învață cum credem noi, toată ziua, doar că la ei a învăța înseamnă a fi deschis zilnic pentru simțuri, pentru idei și pentru conștiința infinită. I-am spus fetei să se ducă într-o cofetărie și să-și ascută simțurile și să vadă cu alți ochi lumea de acolo și după câteva minute te poți schimba… în mai bine. A învăța nu înseamnă a sta într-o bancă la școală și a te uita la un ecran (da, m-am pus la curent cu toate, știu că acum aveți așa ceva în școli), a învăța înseamnă a te conecta cu un lucru, a-l face parte din universal tău și a-l utiliza la timpul și locul potrivit. Fata mi-a spus că te înțelegi greu cu oamenii care au IQ-ul mare, eu i-am replicat: Ai răbdare!
Să luăm, de pildă, cazul unui adolescent considerat geniu, dacă și tu te-ai minuna de miracolul numit viață, poate l-ai înțelege. Mai mult decât atât, întreabă-l, să ne întrebăm unii pe alții, dar nu cu răutate. Persoanele cu o inteligență peste medie sunt pline de emoții, doar că noi nu le vedem de cele mai multe ori. Oamenii cu greu își înțeleg emoțiile, ce să mai vorbim de emoțiile altora? Poate de frică, poate din lipsa curajului sau din neștiință, acești indivizi își ascund emoțiile, dar acolo, uneori în singurătatea misterioasă, ei realizează că trăiesc odată cu Universul și că Universul trăiește prin ei. Ei își scriu emoțiile în tehnologii, ecuații, sonete, picturi sau în povești, astfel emoțiile lor devin nemuritoare. Și, dacă îmi aduc bine aminte, fata mi-a mai spus că persoanele ce posedă o inteligență înaltă nu cred în Dumnezeu. Această tânără privește, poate, dintr-o perspectivă greșită: Divinitatea se manifestă prin legi universale, pe care le putem numi Dumnezeu, alții le pot numi Calea, alții le pot descrie ca tehnologii stocate în matrici fundamentale ori unii le pot descrie ca fiind primele stele de pe cerul nopții ori intuiția pe care o au când compun o poezie. I-am precizat fetei să învețe că diversitatea merită apreciată! Bine, acum, dacă e să extindem subiectul, fata tocmai mi-a readus aminte, există genii ale științei, genii filosofice, genii în artă, genii ale tehnologiei, genii ale politicii, genii ale tinereții, genii ale nopții… și cel mai mare geniu e sursa de la care pornesc toate geniile. Sau sursele… de la o vreme încoace am anumite dubii, am trecut de prima tinerețe și văd unele schimbări, dar mereu mă încântă curiozitatea și pasiunea să fac lucruri aparent trăznite. Acum că tot am venit în timpul vostru, îmi place ceea ce văd, văd că lumea s-a dezvoltat mai mult decât mi-am imaginat-o eu, dar întotdeauna există loc pentru îmbunătățiri. Acum, eu, Leonardo da Vinci, fiu al Florenței, vreau să îi spun fetei care m-a rugat să vorbesc în locul ei să lase timiditatea deoparte și data viitoare să vă scrie chiar ea. Cât despre mine, mi-a făcut o mare plăcere să vă împărtășesc aceste gânduri…”