Evoluția calculatoarelor. Partea a II-a – Primii pași

Odată cu evoluția matematicii, a apărut nevoia unor aparate capabile să realizeze calcule complexe. Inginerul englez Charles Babbage a elaborat conceptul computerului programabil. Rezultatul a fost primul computer mecanic, la începutul secolului XIX. Primul mecanism de acest gen a fost unul pentru calcul diferențial, care avea scopul de a ajuta navigația. În anul 1833, el a realizat un aparat mai complex, care putea fi programat cu ajutorul unor cartele.

Mașina încă nu a avut un ecran, astfel ca rezultatele erau tipărite, sau găurite, pe cartele. Aparatul avea încorporat o unitate aritmetică, un control al fluxului sub formă de ramificare condiționată și bucle, precum și o memorie integrată, acesta fiind primul computer cu funcție generală. Singura problemă a aparatului era complexitatea acestuia. Din această cauză, nu a devenit prea popular. Fiul său, Henry Babbage, a realizat o versiune simplificată a unității de calcul în anul 1888.

La începutul secolului al XX-lea, necesitatea unor aparate de calcul complexe a crescut drastic, apărând astfel mai multe calculatoare mecanice, dar și electrice. Însă acestea nu erau programabile și se puteau folosi doar pentru anumite calcule.

Primul computer analog modern a fost unul care calcula puterea fluxului maritim, construit în anul 1872, de către Sir William Thomson.

Analizatorul diferențial, capabil să rezolve ecuații diferențiale folosind mecanisme cu discuri, a fost gândit în anul 1876, de către James Thomson, fratele lui Lord Kelvin. Acesta era format din mai multe discuri, legate între ele prin diferite mecanisme, cu ajutorul cărora se puteau face operații aritmetice.

Următorul pas a fost aparatul construit de H. L. Hazen și Vannevar Busvh de la MIT în 1927. Acesta folosea mecanismele lui James Thomson și amplificatoarele lui H. W. Nieman. Doar câteva aparate au fost construite. Acestea erau folosite în mai multe domenii, dar în special de artilerie, în calculul traiectoriei obuzelor. Acest tip de calculator a fost folosit și pentru dezvoltarea bombelor speciale, împotriva digurile germane.

Cel mai bun analizator diferențial a fost construit la Universitatea din Manchester în 1934, de către Douglas Hartree și Arthur Porter. Ei au folosit multe părți din jocul Meccano, un fel de Lego, din părți metalice. Acest fapt a avut ca rezultat reducerea drastică a costurilor. Aparatul fiind destul de exact, el a fost folosit în mai multe proiecte științifice. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în lume erau 15 astfel de aparate.

În anii 1950, succesul calculatoarelor electronice digitale a pus capăt epocii calculatoarelor analogice, însă acestea au rămas în folosință în educație și în aviație.

Andrei Marcu