Ai trecut testul Mensa; acum când ți se spune „inteligent” nu mai este un compliment, ci o constatare. Această trăsătură te reprezintă. Timpul trece și intri în acest rol tot mai profund. În cercul de prieteni tu ești cel care explică „cum, de fapt, stă treaba” în orice controversă, pentru că știi mai bine ca ei. Sau partenerul/a de viață e cu gândul numai la tine și te admiră nespus de mult. Poate la lucru ești iscusit, ai luat o promovare mai repede ca alții, ai și subalterni acum. Dacă ai parte de vreuna dintre aceste experiențe, sunt șanse să începi a dezvolta o bulă a narcisismului, se poate întâmpla oricui. Bula crește și devine mai rigidă atunci când aceste experiențe se repetă. Asta nu e bine, din motivul că bulele fac ce știu ele cel mai bine, se sparg.
Elementele cheie ale narcisismului sunt așteptări la atenție specială și sentimentul de drept asupra ceva. Te aștepți ca prietenii să-ți consume cu poftă fiecare corectare în discuțiile voastre, dar ei nu au nevoie de un învățător. Te aștepți ca iubitul/a să te țină pe piedestal, dar poate că are un nou hobby acum care îl/o entuziasmează sau s-a născut o nepoțică și nu-și poate lua gândul de la ea; simți că nu-ți mai oferă atenția care o meriți? Pe plan profesional, deși încă ai postul acela bun și subalternii îți fac cafeaua fără să ridici un deget, te așteptai ca avansarea profesională să fie constantă, mai vrei o promovare care nu vine; oare nu te mai apreciază?
Narcisismul vine să umple un gol; crezi cumva că, fără un intelect deosebit de înalt, nu ai mai putea fi valoros? Când se întâlnesc doi prieteni „inteligenți” și toată seara o petrec luptând pentru a avea dreptate, din asta poate ieși o dezbatere interesantă, dar nu și o experiență de prietenie. Cu prietenii împărtășești lumea ta interioară, îți pasă onest de lumea lor interioară și nu încerci să câștigi dezbateri, ci încercați să aflați împreună adevărul, ca o echipă.
Narcisismul tău poate crea incomodități pentru cei care te înconjoară, dar celui mai mare risc te expui chiar tu. Atunci când vei realiza că ai neajunsuri, că nu ești special, când vei conștientiza propriile eșecuri, vor apărea primele fisuri în bulă și asta poate provoca indignare, amărăciune, invidie, neîncredere și umilință, iar, în cazuri extreme, acțiuni violente de răzbunare. Ai putea crede că un om integru ca tine trebuie să aibă puterea de a controla viața sa, să-și forțeze limitele și să nu lase greutățile vieții să-l afecteze, dar nu faci decât să hrănești iluziile și, cu cât mai mare bula, cu atât mai devastatoare este explozia.
Ce facem? În primul rând, e bine să recunoaștem primele semne ale narcisismului până a fi cuprinși de el. Dacă îți cauți scuze pentru fapte ce nu merită scuze, nu întorci favoruri persoanelor care te-au ajutat, profiți de persoanele care te admiră – atunci ar fi timpul să bați alarma. Nu pierde contactul cu realitatea, adu-ți aminte de scopurile pe care le aveai cândva, analizează critic imaginea de sine, oare ești excepțional așa cum te crezi?
După ce revii cu picioarele pe pământ, s-ar putea să apară regrete despre copilăria pe care n-ai avut-o, decizii neluate, vieți netrăite, relații pierdute sau neavute deloc, viitorul ce nu va mai fi. La această etapă, e timpul să recunoști că poți fi și tu vulnerabil și, pentru a-ți recăpăta încrederea, ai nevoie, ca orice om, de sprijinul și înțelegerea celor apropiați. Dezvoltă empatia, află ce griji au ceilalți, vezi câte lucruri aveți în comun. Servește colegii de la lucru cu ceva gustos, oferă mici cadouri familiei și prietenilor, acceptă sincer mulțumirile lor. Găsește oameni care au trecut prin situații similare și le-au depășit, învață de la ei, învață din propriile greșeli, cere-ți onest scuze când greșești față de alții.
Depășirea unei astfel de crize condiționează dezvoltarea personală!
Marian Onică