Egalitate
îndoim zilele astfel încât
să încapă într-un penar
suntem atât de egoişti
încât ni le dorim doar pentru noi
prefăcându-ne că nu înţelegem
sensul cuvântului
EGAL
trecem visele
dincolo de graniţa realităţii
până şi vameşii se-ntreabă
cum le-am putut strânge pe toate
într-o singură valiză
sunt întrebată mereu
de ce în paşaport
numele meu e scris
de mai multe ori
habar n-au că în fiecare vis
eu nu sunt eu
ci o altă Denisa
mai mult sau mai puţin
adolescentă
Să visăm
hai să descoasem razele soarelui
una câte una
să ne oprim abia când
îi vom atinge pielea umedă
din porii căreia atârnă figuri geometrice
de lumină
incandescentă
trupul să ni-l înfăşurăm
cu nopţi reci de februarie
acoperindu-ne gleznele
cu câte un an bisect
şi-n păr să ne prindem
înfrigurate baloane de săpun
să stăm aşa
până la prima eclipsă de soare
când poemele vor ieşi la paradă
încurcătură
într-o pauză de regăsire
a personalităţii mele
necenzurate
am înlocuit definiţia timpului
cu cea de zâmbet
s-a creat un haos în jurul meu
oamenii nu îşi mai doreau
viaţă lungă
preferau să aibă o viaţă
cu cât mai multe zâmbete
şi buzele lor
luau forma cifrelor
în funcţie de acele ceasornicului
îmbătrânit
dicţionarele au înlocuit şi ele
explicaţiile
până când s-a născut o cifră
care zâmbea încontinuu
fără niciun motiv
şi pentru că nu i s-a aflat rostul
am dat un refresh vieţii
încălcând regulile impuse
viitorul meu
mi-am propus să-mi întâlnesc viitorul
l-am căutat în zadar prin vreo carte
nu ştiam că de fapt
locuia în aceeaşi casă cu mine
ştia tot ce fac
şi nu uita să numeroteze căderile mele
de orice fel
ne-am privit în ochi într-o dimineaţă
când nu eram hotărâta
ce drum să aleg din mănunchiul
aşezat cu grijă în bibliotecă
m-a privit cu subînţeles şi s-a aşezat
pe marginea patului
surâsul lui absorbea lumina din încăpere
nu mă grăbesc
planurile mele-s încurcate de-o muză
ce creşte odată cu pielea mea întinsă
precum un balon
gata să explodeze
de-atâta aglomeraţie
în mintea mea zilnic e un război
din care învinse sunt întotdeauna
ideile apărute de-a lungul zilelor răguşite
nu mai au nici ele putere
să mi se-opună
vor mai degrabă să le fac un orar
ca la şcoală
să fie sigure că în sfârşit
vor rămâne cu ceva timp liber
chiar şi ziua mea de naştere-mi spune
să nu mă grăbesc
nefiind pregătită să-mi împletească cele
paisprezece codiţe promise
nu ştiu de ce
dar viaţa aceasta
mi-a cam luat-o înainte
habar n-am cu ce viteză s-alerg
s-o pot ajunge din urmă
M-a ridicat îngerul
m-a ridicat îngerul
cu o treaptă mai sus
decât ultima conversaţie
ce şi-au imaginat-o oamenii
scanaţi la intrarea în universul neutru
nu m-am opus
stârnind invidie între necuvântătoarele
vremii
pe coloana mea vertebrală
ideile răsăreau tot mai rare
dureros de adânci
furând câte puțin din mine
cu fiecare poem
bine înfipt în pământ
din grabă însă
am uitat să-l întreb pe Dumnezeu
despre care destin mi-a vorbit
ultima oară
Denisa Lepădatu