Să fii turist în România este considerat de multă lume un lucru destul de curajos. Toată lumea se plânge de lipsa infrastructurii, de lipsa indicatoarelor, de lipsa amenajărilor şi tot aşa. Toţi însă acceptă că avem o ţară frumoasă… păcat că e locuită.
Şi totuşi, aş vrea să-i combat pe cei care se plâng de lipsurile menţionate mai sus. Vă provoc la o scurtă excursie, de o zi, în judeţul Buzău. Veți ajunge să vedeți un obiectiv ieșit din comun: Vulcanii Noroioşi.
Am fost acolo în toamna lui 2011, însă am fost impresionat și amintirile sunt încă vii. Toţi cei care fuseseră acolo îmi spuneau că nu e mare lucru de văzut, că nu găseşti nimic acolo, că unii au pus acum taxă de vizitare, că sunt nişte chestii, că… Multe cârcoteli, probabil apărute din diverse lipsuri sesizate în timp.
Cu toate acestea, mi-am dorit foarte mult să merg acolo. Şi am fost. Am avut noroc cu vremea, care a fost superbă. Probabil că dacă ar fi plouat, chiar dacă vulcanii erau la locul lor, noroiul ar fi fost peste tot… 🙂
Prima surpriză a fost infrastructura. Cine spune că nu avem şosele? Aţi mers pe naţionalul Buzău-Braşov? Superb… şi peisajul, şi drumul, şi şoseaua. Apoi, drumul spre vulcani: 14 km lateral dreapta din DN, dar ce drum!!! Poate că şoseaua pe alocuri mai trebuie îmbunătăţită, dar din cei 14 km de drum, 99% arată foarte bine.
A doua surpriză au fost indicatoarele. Este foarte uşor de ajuns la Vulcanii Noroioşi, indicatoarele fiind plasate întotdeauna acolo unde ai nevoie de ele… Mă voi referi în continuare doar la Pâclele Mari, pentru că acolo am fost.
Într-adevăr, la faţa locului, amenajările erau atunci în curs. Exista însă o terasă unde puteam lua masa, dacă ne-am fi dorit asta, şi chiar o pensiune. Într-adevăr, exista o taxă de vizitare la Pâclele Mari, însă modică: 4 lei pentru un adult (echivalentul a 1 euro).
În schimb, există alte semne că turismul civilizat a început să se practice şi în România: există o minimă pază asigurată, poţi cumpăra suveniruri, există o mică parcare şi, cel mai important dintre toate, nu era mizerie, nu erau ambalaje aruncate aiurea, erau coşuri de gunoi.
Dar am scris prea mult despre facilităţile oferite turiştilor… să vă povestesc impresiile turistului din mine despre Vulcanii Noroioşi…
Peisajul găsit la faţa locului te impresionează de-a dreptul. Este unic!
Un peisaj cu aspect selenar, care, dacă nu ai vedea în jur verdeaţa pădurilor de pe dealuri, te-ar dezola. În condiţiile date, rămâne un monument al naturii. Pe o suprafaţă probabil de câteva mii de metri pătraţi nu creşte NIMIC. Iar, în jur, totul este verde.
Vulcanii, în sine, „erup” aproape permanent, martore fiind „şuvoaiele” de noroi scurse din ei, permanent umede.
De fapt, noroiul nu este altceva decât amestec de argile, gresii, calcare şi urme de petrol, antrenate din adâncuri de gazele naturale ce provin de la peste 3000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos şi se combină cu apa din pânza freatică.
Unele cratere sunt rămase la nivelul pământului, altele şi-au format conuri. Dar în toate, dacă nu erup, măcar bolboroseşte noroiul…
Persoanele din partea locului ne-au spus că nu e indicat să bagi mâna în vulcani, să atingi noroiul, fiind toxic, dar turiştii veniţi nu prea luau în seamă aceste indicaţii şi majoritatea erau pictaţi cu noroi.
Peisajul zonei este totuşi superb. Suprafeţe mari de teren arid, fără nicio urmă de vegetaţie, străbătute ici şi colo de crăpături adânci, unele chiar de peste 3 metri adâncime.
Turistul din mine a fost mulţumit. Am petrecut o jumătate de zi minunată, admirând ceva ce nu mulţi au ocazia să vadă.
Știu că nu prea e la modă zilele astea, dar credeți-mă… Să fii turist în România nu este chiar atât de rău. Cine nu a fost la Vulcanii Noroioşi nu mai are nicio scuză să nu meargă.
Laurențiu Marian Iancu