Step into the light with… the Art of Lifestyle
Pentru a înțelege ce reprezintă dandismul, trebuie să abordăm cele două aspecte definitorii ale curentului. Astfel, dandismul are un dublu sens. Unul dintre ele se referă la un eveniment istoric, poziționat într-un anume spațiu și timp, în Anglia sfârșitului de secol XVIII, iar celălalt sens se referă la o abordare stilistică în vestimentația masculină, care nu e încadrată într-un anumit moment sau loc.
Lui George (Beau) Brummell i se atribuie începuturile acestui curent în rândul tinerilor englezi proveniți din familii burgheze care aspiră la înalta societate a timpului, formată din aristocrați, prin maniera vestimentară și comportamentală. Ei aderă, doar parțial, la valorile nobilimii în care își doresc să fie acceptați, totul fiind gândit într-un sens revoluționar, prin care doresc reanimarea clasei aristocrate a sfârșitului de secol XVIII. Prin intermediul stilului vestimentar asemănător cu stilul princiar, dar și prin atitudine, comportament și arta conversației, aceștia vor reuși să pătrundă în această castă închisă și să-i seducă pe nobilii și prinții timpurilor, dar și să îi contrarieze.
Deși Beau Brummell este considerat părintele dandismului, există voci care afirmă că acest curent a existat înainte ca acesta să adere la el, dar el rămâne în istorie ca înaintaș de seamă și promotor al curentului. Aceeași situație o întâlnim și pe meleagurile autohtone, în perioada interbelică, când apare stilul vestimentar masculin românesc, numit Malagamba. Deși numele face referire directă la cunoscutul compozitor și cântăreț de jazz Sergiu Malagamba, există totuși păreri care susțin că stilul vestimentar ar fi existat în prealabil, iar Sergiu Malagamba a fost promotorul acestui curent vestimentar.
Cel de-al doilea sens, acela de curent stilistic atemporal, prin care bărbații abordează o vestimentație elegantă, susținută prin atitudine, comportament și maniere, dă contur acestui concept prin care bărbatul secolului al XXI-lea, folosind principiile estetice ale tinerilor burghezi din Anglia sfârșitului de secol XVIII, devine dandy. Prin arta cultivării aparențelor, bărbatul modern demonstrează că dandismul, deși un fenomen clasic, rămâne totuși o abordare atemporală a concepției și atitudinii masculine. În zilele noastre, hainele pe care le poartă un dandy sunt, mai degrabă, derivate din uniforma militară decât din ţinuta princiară, păstrând din autoritatea pe care aceasta o conferă. În secolul nostru, un dandy se remarcă prin vestimentația elegantă, folosindu-se de costumul clasic bărbătesc, totodată știind să se adapteze oricărui dress code impus de situație. Deopotrivă, adepții stilului se remarcă prin maniere alese și limbaj elevat…
În esență, stilul dandy este un joc al cultivării aparențelor, cu niște reguli stricte, pe care adepții săi nu se sfiesc să le încalce. Un dandy este deopotrivă avangardist și conservator, folosind aceste aspecte după bunul plac sau adaptate situaţiilor, pentru a-l servi cât mai bine. La fel, el se folosește de dubla doctrină, cea a apartenenței și cea a diferenței, pentru a se evidenția ca individ și ca grup social, punând, astfel, bazele unei noi aristocrații, mai spirituale și mai elaborate, dar să nu omitem că un dandy autentic pare, mai mult decât este, imagine creată atât în vederea progresului personal, cât și al întregii societăți.
dandi dă bucurești.
Costa Stavrositu