Eclipsa de soare este unul dintre cele mai frumoase evenimente naturale. Ele sunt destul de rare, însă atunci când umbra lunii trece peste vreun continent, multă lume se adună să o vadă.
Totuși, cea mai importantă eclipsă solară a avut loc acum o sută de ani, pe 29 mai 1919. Această eclipsă a fost vizibilă din America de Sud și Africa.
Această eclipsă a fost importantă fiindcă Albert Einstein prezisese, în teoria sa a relativității, că spațiul se deformează în apropierea unor corpuri cerești care au o masă mare. Problema era că Einstein nu avea cum să demonstreze corectitudinea teoriei sale, însă englezul Arthur Eddington i-a venit în ajutor.
Acesta a organizat două expediții, una în Brazilia, cealaltă pe insula africană Principe, unde s-a fotografiat cerul noaptea, precum și în timpul eclipsei totale de soare.
În momentul eclipsei, soarele trecea prin fața grupului stelar Hiade, iar astronomii au observat că stelele a căror lumină trecea pe lângă Soare au apărut la o distanță mai mică una de cealaltă.
Această diferență a fost egală cu cea calculată anterior de Einstein, astfel teoria sa s-a dovedit a fi corectă.
În ziua de azi, acest fenomen este numit lentilă gravitațională. Cu apariția telescoapelor puternice, putem observa asemenea fenomene atunci când lumina unei galaxii trece foarte aproape de o altă galaxie.
Însă teoria relativității a revelat și un alt fapt interesant. Conform acesteia, pot exista corpuri cerești cu o masă atât de mare, încât spațiul se închide în sine. Din acest loc nici măcar lumina nu poate scăpa. Aceste corpuri cerești se numesc găuri negre.
Deși timp de mai multe decenii au existat speculații dacă aceste găuri negre există cu adevărat sau nu, chiar anul acesta, o echipă de oameni de știință a reușit să reconstruiască prima imagine a unei găuri negre imense, care se află în galaxia Andromeda, la 55 de milioane ani-lumină distanţă.
Andrei Marcu